Poezie
Sindromul vrăjitoare
1 min lectură·
Mediu
S-a luat de mine conștiința tinerei mele bătrâneți
Se tot dă cochetă mă întreabă cu buzele țuguiate dacă simt cum îmbătrânesc femeile
Apoi se scuză de a mi pune întrebări atât de universaliste.
Mie îmi vine să-i răspund spășită că ar trebui să opresc șirul de bărbați care trec prin inima mea
Că ar trebui să-i dau jos din pat să-i scutur de aripile lor negre să le dau un sărut fatal apoi să le tai capul cu sabia
Aceea cumpărată la un târg de vise.
Gândesc asta cu toată duioșia de care sunt capabilă
Nici o urmă de cruzime inima mea nu ar ști suporta.
Îmi amintesc brusc capetele retezate ale ciulinilor din copilărie de frumusețea lor specială cu care mă împodobeam
Am delăsat ciulinii pentru poezie
o altă câmpie arsă in iulie déjà.
Mă redresez și răspund
unele femei îmbătrânesc fetițe
Inimile lor sunt câmpii nesfârșite
Noaptea se fac focuri acolo uneori se ard vrăjitoare
Încă se mai ard vrăjitoare atunci fă-ți rochie galbenă din câmpie arsă pe poale doar tu ai scăpat
Le vei putea povesti fetelor tinere
027
0
Le vei putea povesti fetelor tinere";
Discursul liric captivant despre feminin/femeie mi se pare împotmolit în fragmentul de mai sus. Dimensiunea câmpiei folosită estetic, aici parcă nu functionează. Cred că densitatea de sensuri posibile produce efectul ăsta în ce mă privește.
Spor și inspirație.