un fou

o descriere destul de vaga, si totusi contine multe detalii, numai ca totul este voalat, nu este un focus deplin, ci doar un joc de lumini și umbre... un nebun constient de fisurile lumii, de efemeritatea ei, si care indulceste un ceai lesiu minciunii, contraface realitate pentru a-si pacali situatia, un nebun care isi repeta in cerc viata isi asuma perceptele ca dupa dictare, hm acest nebun nu e chiar atat de nebun.
finalul demential,
el atatea putea
ca un abur

spune exact asta, ca incercarea lui, constienta, oarecum frivola luata in comparatie cu multimea celorlalti, ma duce cu gandul la ceea ce se cheama conditia geniului neinteles, si cred ca despre asta e vorba aici.

este clar ca o astfel de creatie trebuie sa stea sub semnul luceafarului.