dezlegare la

câinii mei roșii iar gurile lor plecate după carnea realității când las perdelele salonului să fluture noaptea vântul aduce mirosul larvelor tacâmuri de argint femei frugale bucăți din locuri bănuitoare poetul nu le poate găsi păcat mai banal câinilor mei fluier absentă după vreunul cu foamea împăcată să-mi țină de urât