plictis

las mâinile jos fantasma delicată a nopții se ține după mine întorc privirea, obicei vechi, spre poarta studiată a ceasului șase mătăsos orașul se desface trotuarele usucă silueta femeilor cu pulpe de prins la gât ochii lor galbeni mâncați de molii. tărăgănat o larmă nouă își lăcuiește cizmele dimineața animal tânăr