Dragoste
Știu efronteria cu care corpul meu longiliniu Manuscris pe care am tatuat simboluri cu cerneală albastră Albastră S-a mișcat spre tine Pauzele dintre cuvintele scrise Sunt sincronizate cu
Gânduri după jogging
Semnul lăuntric al grației mersului pe sârmă Între cei doi îngeri ai mei L-am tatuat pe chackra gâtului Să nu uit echilibru Să nu cad Decât în love cu limba începutului de ziuă Care-mi
Rester en forme
Scriu șapte pagini pe zi Pentru cei șapte mii de pași Pe care îi fac zilnic Pentru a ține acest trup în formă Așa zice aplicația pentru femeile de vârsta mea Atunci intru în conflict cu
Confiscarea realului
La ce bun poeții Pe ce cai aleargă Atunci când se duc la vânătoare Și se întorc inseveliti în blana prăzii Că să fie mângâiați De cuvintele cu care vrăjitoare Îi amintesc și plâng
Singurătate a e comoara mea nocturnă
Ce fel de poezie se scrie în vise Cu care mâna cu care muză Cât îmi amintesc din peregrinările onirice Câtă încredere am în porțile deschise de hipnos Simt în diminețile de martie Praful
Drumul spre cer
Drumul spre cer e unul din clișeele mele preferate. E durerea difuză de pe șoldul drept Acolo unde mi-am tatuat vrăjitoarea când eram foarte tânără. Sau toate poemele mele dictate de Alexei
L'identité spectaculaire d'une morphologie et d'une identité
Balerinul meu este poet De aceea mi-a dezlegat mâinile și mi-a spus călătorește oricât vrei Cel care te-a făcut icoană cu mâinile la spate Voia doar să-ți iasă sânii în evidență Că să poată
Romantisme remixé
Apatia serilor de iarnă urbană Într-un oraș ploios din Nord. Nu ninge ca în copilărie Doar praful alb al metaforei Devine sfințenia vagabonzilor d'esprit Strălucirea lor rece poate aceea a
Vești de la mine
Gene lungi și negre are seara Inima ei se apropie de miezul nopții bijuterie miniatură închisă între concepte de iarnă paradoxală Aici un vânt cald instigă decembrie la trădare Zăpezile vor
Pour caresser ton corps
Acrobată pe funia dorinței Cobor energia în pântec pentru ca degetele mele de la picioare să se lipească bine de fir Am învățat asta cu un bătrân într-o seră ideologică Această veche dorință
Je suis sur la plage
Luci ul moleculelor cristaline dă gândurilor o frumusețe de nebănuit Linia orizontului e în nările mele Cerul și marea îmi albăstresc dorința de a fi Luci leagă nodurile unei dorințe
Cum e să fiu aici
Îmi cresc păsări bruște în gând Unii zic că sunt nebună că am un stol întreg E adevărat Pe cele pe care le-am văzut mai des le-am tatuat pe umărul drept Celorlalte le dau de mâncare de mai
Dragoste
Uite mângâi obiectele cu care scriu Sunt fetișistă cu stilourile caietele cuvintele mele Mecanica ochiului rotativ al orașului mă oglindește cu fustele ridicate deasupra genunchilor că să pot
Am făcut foc pe plajă cu lemnul din noi
acel sentiment pe care-l aveam Când luci m-am lăsat noaptea pe faleza dintre vamă veche și doi mai Mă simțeam singură Am invocat bătrâna vrăjitoare Ridul din frunte a devenit ochiul ei Farul
Trupul oamenilor e un animal sălbatic
Starea aceasta de inocență regăsită Nu poate decât să mă apropie de moarte. Luci zice că moartea nu e mare chestie Iar viața un soi de joc Că el asumă să fie un démon Că poate de aia l-au bătut
Minimalist
nu mai am chef să scriu Sunt refugiată între liniile unor curioase circumstanțe Pisica mea cea albă are un aer de nonne ineffable Cea neagră pândește felină incontournable orice cuvânt care
eu sunt ceea ce sunt
ceea ce mi-ai trimis declinarea fară repetiție a sentimentelor simple când nu mai știam ghearele pentru zgâriat noaptea poate un stilet fin cu care se poate scrie dar pereții sunt deja
fin d'histoire
fiecare cu libertatea lui neștiută orgolioasă și rece eu la capătul cuvintelor de împărțit la săraci tu pe partea corpului teritoriul meu preferat fructe dulci au povestit până la putrezire
le clasico clasique des souvenirs
singurătate dragostea mea ascunsă din niciunde nu se poate evada chiar cuvintele toate creatoare de lume nu mai pot da seama de mărturia mea când sunt aici uit clișeele cu care ceilalți mă
psalmodiu
am spus multe prin locuri rapide am lăsat bucăți din mine războaie nenumărate am traversat cu armele uneia singure apoi au înflorit cercurile deșănțate ale orașului cu ochii pe cer ceilalți
again
ca niște copii ne-am unit degetele teoriile fără de vrerea Lor adevărul apoi în cuiburi de sticlă pe îndelete limbile ni s-au amestecat sărutul nostru aduna mulțimi îngrijorate aici nu era timpul
utopistes debout !
prin undeva se adunau visele noastre de răzmeriță unii dintre noi folosesc armele cu ochii înfipți într-ai ordinii lor un nou limbaj îi arunca în aer pe împărații civilizației nu ne mai
confesiune
râd deși plecările tale smulg din realitate inamicul meu principal timpul care coboară din păsări metaforă limpede pe sânii mei așa doară ne creem singura realitate suportabilă toate celelalte le
nous
am nevoie de liniștea din zori acel moment dinaintea oricărei mișcări atunci cand corpul tău degaja căldură iar eu aproape uit cum c-ar fi vorba despre noi despre dragostea noastră mă țin dreaptă
