psalmodiu

am spus multe prin locuri rapide am lăsat bucăți din mine războaie nenumărate am traversat cu armele uneia singure apoi au înflorit cercurile deșănțate ale orașului cu ochii pe cer ceilalți gustau din minciunile obișnuite dar ce știu eu dintre toate culeg o emoție o pun în piept broșă a zilei nedespărțită credința mea de tine să nu ne întoarcem piața în care ne strigam furiile a fost înlocuită cu un turn de neatins la picioarele lui ierburi metalice fără venin murmură despre turma de oameni nu mai suntem de aici chiar trupul nostru devenit tandru nu-i mai poate hrăni vom păcătui în altă parte cu raceala pietrelor de hotar poate atunci dăruind doar frigul el se străbate știi...am visat că era din nou iarnă una venită pe neașteptate