again

ca niște copii ne-am unit degetele teoriile fără de vrerea Lor adevărul apoi în cuiburi de sticlă pe îndelete limbile ni s-au amestecat sărutul nostru aduna mulțimi îngrijorate aici nu era timpul aici nu era locul pentru asemenea respirație se deșirau norii pe fețele noastre gustul ploii frisonul ei ne aduna împreună molecule din ziua de azi mirosul ei necesar naiva lume nenivelată a poeziei ne-a îmbrăcat cu o fină armură poate vom mai fi împreună poate nostalgia e clișeul nostru preferat poate ascunși fiecare în apărarea liniilor care delimitează lumea ne vom absenta uneori împreună