L'identité spectaculaire d'une morphologie et d'une identité

Balerinul meu este poet De aceea mi-a dezlegat mâinile și mi-a spus călătorește oricât vrei Cel care te-a făcut icoană cu mâinile la spate Voia doar să-ți iasă sânii în evidență Că să poată suge cerneală din ei Balerinul-pelerinul și-a adunat tovarășii Să-și arate musculatura pe care și-o modelează după cerere în coregrafii Alegorice când îmi leagă Picioarele desfăcute pentru a dansa între ele Uneori face focul în inima mea Că un barbar refugiat într-o biserică La orice sfârșit el este aplaudat Nu mai știu atunci care dintre noi e muză.