Romantisme remixé

Apatia serilor de iarnă urbană Într-un oraș ploios din Nord. Nu ninge ca în copilărie Doar praful alb al metaforei Devine sfințenia vagabonzilor d'esprit Strălucirea lor rece poate aceea a stelelor Atunci când noaptea ne îndeamnă să privim cerul. Am aprins câteva gânduri și o țigară Stau cu picioarele goale pe episodul covorul roșu Sunt la sister d'un poète Mă întreb ce se poate scrie din postura aceasta Dar las gândul să dăinuiască fără să-l notez .. altă dată mi-aș fi pictat trupul cu însemnele lui L-aș fi făcut utopie, icoană, i-aș fi găsit justificarea in cotidian Sau manieră eclectică de a fi în lume Acum doar privesc focul Degetele mâinii drepte sunt cele ale scribei Le las să alunece până la voi. Liniștea serilor de iarnă Se experimentează în oricare urmă regăsită, a copilăriei, Impregnată pe suflet Se transforma în eprubeta gracilă a cuvântului -emotie. Date fiind acestea Un soi nou de plăcere face că orașul să devină suportabil iar Ploaia mantia lui de mătase.