Am făcut foc pe plajă cu lemnul din noi

acel sentiment pe care-l aveam Când luci m-am lăsat noaptea pe faleza dintre vamă veche și doi mai Mă simțeam singură Am invocat bătrâna vrăjitoare Ridul din frunte a devenit ochiul ei Farul a cărei lumină am urmat O parte din mine rămasă în drogul fumat cu luci Devenea teorie estetică despre violența dragostei Era octombrie dar nu avea nici o importanță Căldura ne ținea în pântecele ei că de vară Ne mințea că suntem eterni refugiați cu piele solară Poetul mă caută încarnat in versiunea lui cea mai tragică Brațele lui de caracatiță energetică ne făcea poftă să ne futem Luci l a lovit pe poet într-o seară peste gură Nu mai suporta luciditatea lui specială Joaca de-a viața ne-a revenit că un gust de iarbă in gură Noaptea amândoi vorbeam in somn lucruri de nedezvăluit pe lumină Doi îngeri scribi notau conștiincios delirul oniric Niciodată nu vom fi absolviți de această împreunare În ultima zi am pornit mașinăria delicată a emoțiilor Nu voiam să plecăm Am făcut o gaură în nisip M-am întins în ea Luci a râs feroce și a pișat in jur că un câine spunând tu ești a mea