Radio Ga-Ga

Intr-o zi, am sa impart poeziile mele preferate, in mici antologii. NU stiu daca pe acesta o voi pune in volumul scenarii hollywoodiene sau in alta parte. Este clar ca vara lui 42, ti-a marcat.
F_E_L_I_C_I_T_A_R_I

te-a marcat

De-a dreptul \"foresta\" amintirea acelei veri, cu copii din flori dansand tangouri. Simt mirosul de podea raschetata, dar mai ales aroma creionului proaspat ascutit, din care razbate seva poeziei. Acea volupatate a scrisului, neegalata decat de dezvelirea brazdelor de pamant. Reinnoire si creatie, destinul Evei (impiedicat uneori pe treptele lunacande de lemn), crescandu-si visele mici.

graunfels, o sa-ti pun o stea dupa ce-ti corectezi ortografia (scrii neatent, sau parca nu ai fi familiarizat cu limba romana; nu o vorbesti zi de zi?). daca Ramona va dori, steaua va fi ca din partea ei, asa ca o invit sa-ti lase un comenariu cu motivatiile de riogoare.
vara lui 42...? nu prea stiu ce faceam eu atunci (sa nu exageram, anyway), cert este ca tu faci poezii de atmosfera bune despre acele vremuri care - iata in jur! - nu sunt anacronice.

blah blah

tot inainte, pentru patrie

Multumiri celor care asculta Radio. Ioana, daca as fi stiut limba ca lumea .. ehey.. ma simt ca politistul acela care e intrebat de un turist in 7 limbi cum se ajunge la aeroport.Politistul nu stia nici una, deci turistul pleaca dezamagit. Un trecator extaziat intreaba politistul: ai vazut cite limbi straine stia ala? raspunsul veni promt : Da, dar la ce i-a ajutat?

imi aduce aminte de hanna, raspunsul tau. ea are mereu un banc bun la indemana... am si eu unul pe care ma chinui sa nu-l uit. tu il stii pe ala cu quo vadis?

ai corectat? nu. cum adica \"plăngi înfundată\"? esti sigur ca vrei conotatia asta erotica...?

un poem plin de calităti
ca o rugăciune rostită alternativ pe credinta femeii
\"Te-ai sculat într-un tărziu și m-ai
gonit cu gestul Evei. Urca un bărbat scara ta
de lemn cu pașii grăbiți a unei statui antice proaspăt dezgropată.
Se umpluse tot aerul cu urme adînci de pamînt reavăn și mirosul acru al scufundării.\"
intr-un pas de tango
pe acceasi undă, savurez poezia ta


cu drag,,
erika

aceeași

Ioana,
Lasa vorba despre \"cea exotica\" si \"cea cu lasoul\"... si pune steaua promisa, cu comm cu thot:)
Daca ai timp poti sa intri si pe GA-Ga:
http://www.virgin.net/music/musicvideos/hardfi_betterdobetter_hi.html

de ce e trecut la proza? este o poezie minunata

aveai un copil fară nume, dansai cu el strînse tangouri
ce țașneau din radioul cu lămpi afumate

cu apreciere si drag.

acest text este un text mai greu pentru mine,
dumneavoastra considerati ca este proza scurta dar si eu ca Ionut cred ca este poezie.

va multumesc
Tedi

Nepotul scoate scantei poetice remarcabile.E cam baroc si hirsut,dar sa nu uitam ca traieste printre muste turcesti.Doar de ar mai da pe fereastra niste epitete,ca sa mai putem face un tango prin camera poeziei.Ar fi cool,trendy,groovy atunci.
Nepoate,cum sa deosebesc gestul Evei de cel a lui Adam?Ca in ziua de azi nu mai stii ce si cum...

proza-poezia de acum m-a dus cu gandul la alta poezie de-a ta, despre Nicole, care imi place foarte mult

venisem pentru \"...datoria curata\". corecteaza-l macar pe \"scărțăia\"! daca nu si pe \"a unei statui antice proaspăt dezgropată\"...

pai, sa zicem ca prefer varianta: \"a unei statui antice proaspăt dezgropate\", asa cum ai zice \"imi place mirosul cefei acelei femei bogate\", sa zicem...
precum prefer \"clopoțel cu dingadong\", \"cum pl(î)ngi înfundat\" (eu prefer \"pal(a)ngi\" cu \"a\", deci fara diacritice, decat \"î\", asa cum iti place tie, dar asta e preferinta mea...), etc.

ma bucur ca vrei sa ma vezi fericita... works for me!

hai sa-ti spun ce mi-a placut mie aici. cum ai redat atmosfera atemporala a unui anotimp, a unei varste specifice, ingeniozitatea si expresivitatea stilului, succesiunea cadrelor si marca senzoriala a secventelor, expunerea elementului intim intr-un mod insolit si lipsit de pretiozitate. ai facut ceva ce se reuseste rar (deseori, nici tie nu-ti iese...): aduci in prim plan o lume exotica, o dolce vita nostalgica tavalita in les neiges d’antan, fara snobisme, citate intelectuale, limbi si gratuitati de limbaj, fara acel “cu orice pret” - o capcana in care se cade deseori. imi mai place ca nu platesti tribut unui curent anume (chiar daca poti fi incadrat, dar nu dam publicitatii), ca ai reusit sa concentrezi, sa rotunjesti dar textul sa ramane proaspat si sa nu plictisesca. si, mai ales, imi place finalul, care nu este perfect la nivel de sintaxa (in general, in ce ai mai scris, ai mici probleme – sa zicem imperfectini – la logica simbolica), dar, altfel, este exact ce trebuie.

intre noi fie vorba, statuia aia face cam mult zgomot pe scari, iar “plangi infundata”... hei! aici chiar nu merge...

aprecierea mea cu semn este pentru ultimul vers si pentru asta: “Mă lăsai sa te gîdil în talpă cu pana de gîsca
și tu rădeai cu capul dat pe spate ca un
clopoțel cu dingadong în pauza mare.”

...corecteaza si \"și tu rădeai\". nu e moft. a rade inseamna chiar altceva...