Madalina STATE

fericirea cu zâmbetul în privirea plisată fustă în jurul coapselor coboară eroină de manga alfabetul umbrelor hașurate acoperă cerul un satori mărunt continuă desenul luminiș cald în sânul

exactitate îmi inspiră râsul tău scurt daîmon atunci aliniez cuvinte cu masca ta te desenez pe fugă derrière fără frică minciunile colcăie io nu știu dedesubt dantelele nerâsului

când scriba țese și scuipă cuvintele bărbaților sprijinul prăpastiei mătase fremătătoare de sine acces a sa part de la punition du temps când strigătul nu doare omul decorticat psihanaliza

Îmi zice ascunde-te după mine ca o permisiune atingere pare vorbi despre cercul pungilor de aer date de curaj copiilor acele colinele suitoare ale vocilor de îngeri eu întorc capul așez tâmpla

caut cuvinte în oblivion pe acest suport sacadat liniștea toarnă în mine umbra unele seri par extrase din filigranul tăcerilor fine femei absurde ale plăcerii decorticate pe îndelete se amestecă

am văzut apăsarea gestul care făcea lucrurile să devină moi apoi îmi aprind o altă țigară întrerup soliditatea întrerup certitudinea însă nici o captură a realității nu are firul narativ tăiat

eram înțeleși să rămânem tăcuți două voci care vorbeau doar înăuntru apoi tu t'es cassé în limita zimțată a unei tăcerii fără vise rămasă singura cu toate celelate instrumente de tăiat cuvinte

aproape orice umbră are căutare unde nu a fost încă înaltă subțire cu pântecul ei de femeie nu știe nimic despre noi ieri consistența unui act manqué era sarea adunată a așteptării în surâsul

a cultivat încremenirea unghiul melancolic al orașului timpul ducea toamne ca din copilărie și toate se urneau pentru o clipă explicația funcțională neașteptata mișcare cu vorbele scrise cu un

satisafacție sălbatica exact în inima cuștii în inima călătoriei singura povară suită pe pantofii cu toc înalt gura ei ochiul ciclopului din care curg imagini cuvinte sângele rujului de

își înghite saliva și fuge peste podul acesta trecut doar o dată peste imaginile ce se repetă peste retina orașului în care ai revenit sau linia de sosire ce duce până la prăpastie ce fel de

des eglises de bonne composition visătoare îmi tatuează pielea sânilor un accent venit de departe vântul din est soarele introspecției care joacă minutele asfințitului pe o animalitate

îmi apăr inima de dragostea bărbaților pe când unii dintre poeți zâmbesc indulgent scot armele iubirile mele mierea ploilor agonizez timid în spatele portalului pistol vechi, emoția, ruginit trag

voi fi din nou atentă la mine cum mă regăsesc din nou singură din nou pierdut certificatul de bună purtare a acestei oboseli aceeași această grafie neînțeleasă compul trădează comerțul cu

scrisul se face târziu iar tu-mi povestești îmbunarea eu văd the same old deal comorile lui îngropate în inima truismului cotidian textele se recunosc între ele cum vom mai avea grijă unul de

știu singura insulă de liniște pecetea de ceață travesată de tine mâinile-ți încă reci chiar după corpul atâtor destine mila orașelor de foc devastată midinete cu rochii de stambă arse la

mă plimbam până în zorii împietriți dintr-o dată de tine cele din jur se opreau toate pielea îmi devenea translucidă clanuri de păsări așezate pe coaste fără aripi băteau aerul singure și vii

exersarea capturării luminii pe canapea declinări fără seamăn umbre prelungire delicată a oaselor zilei privirea umple peisagii între noi miroase a măruntaie de noapte nu știu nici când nici

nu uita pliurile vremii șarpele ascuns în ea când dormi cuvintele ce se rostesc încă comme réalité nu uita ce ai mai sfânt acest prezent animal viu paloarea mereu estompată a zilelor e

din unghiul acesta netulburată hrănesc doua precizări un teritoriu inventat legile care-l maschează nu clipesc proaspăt miezul nopții-îndoliat? tautologii dansează hora de stimulat gânduri

nu-i așa că dacă ți-aș face loc în așternutul mieu ai uita totul greuceanu' a fost viața ta sau cotidianul doar ;-) io mă spăl totuși la subțioare înainte de a-mi întinde în pat lenea impudica

stau în pat pe soarele ăsta cu dinți gustul din gură devine sticlos de spart în fragmente de oda pentru corpul meu rotitor când mă voi duce să-mi iau țigări de purtat lumina pe spate m-am

schimbările vântului ca sărutul dat morților legănau amintiri uneori le vieux poet vede aripile paltonului învechesc aerul fluturând de ieri parura orașului de străbătut are eclatul roșu al

registrul vântos al orașului rămas deschis acolo oase se îmbină a închinare arhivarul țese din ițele sosirilor unele din rugi urcarea lor grefele de timp pe tâmpla aurită a urbanului blasé io