Poezie
despre momentul in care lumina e obiectul meu preferat
1 min lectură·
Mediu
exersarea capturării luminii pe canapea
declinări fără seamăn umbre
prelungire delicată a oaselor zilei
privirea umple peisagii între noi
miroase a măruntaie de noapte
nu știu nici când nici unde vom pleca
urmăresc curbura căpatată de cameră se prelungește dincolo evoluează ieșită din cadru
nu se poate spune ce și cum decât în șoaptă
încet dorința de a aprinde lămpile
un frig brusc din spatele tăcerii
o tuse sau pisicile deșteptate de întuneric
012517
0
RR