antipoemconfesiv

stau în pat pe soarele ăsta cu dinți gustul din gură devine sticlos de spart în fragmente de oda pentru corpul meu rotitor când mă voi duce să-mi iau țigări de purtat lumina pe spate m-am obișnuit doar ceilalți par oarecum mal à l’aise să aibe nevoi voi folosi instrumentele de căutat cuvinte cerul e din nou doar un capac transparent unii dintre câini scheaună pe lângă dau târcoale cu ochi lucitori fiecărei bucăți de poem aruncat ziua se educă singură ar vrea să ajungă coach de stele bănuite d'etre fiecare pe măsura unui suflet la nuit pointe déjà dans ma tête