George Pașa
Verificat@george-pasa
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
Colecțiile lui George Pașa
Probabil voi ține cont de observațiile tale într-o (im)probabilă includere a sa într-un volum, tot mai (im)probabil.
Onorat de semn.
g
Pe textul:
„trei de zece" de George Pașa
N-aș scoate nimic de aici, dar nici nu aș adăuga.
Îmi voi permite, însă, un joc secund (o pașadină):
ambalaj al mirării
picură-n trupul lui i
punctul fugit de pe dunga albastră
rănile tomisului
s-au atins de marea amiază
albastră e starea de grație a cerului halucinînd desțărmuriri
Pe textul:
„desțărmuriri" de Ioan-Mircea Popovici
La începutul penultimei strofe, cred că ați vrut să scrieți \"planete\", nu \"plante\".
Pe textul:
„femei planete rotiri" de Liviu-Ioan Muresan
Pe textul:
„excelsior " de Silvia Goteanschii
Întrebarea e plină de miez, dar vom putea răspunde la ea?
Mai mereu suntem în urma semnelor, dar cred că le mai și anticipăm, de multe ori, fără să vrem.
Nu știu de unde mi-a venit gândul că \"porumbelul nu poartă pe aripi doar pacea\". Poate că nu e porumbel și e vreo altă pasăre, eventual una cobitoare!
Pe textul:
„ieșirea prin spărturile cotidianului" de George Pașa
Pe textul:
„de iubire, și nu numai" de George Pașa
Nu important este ceea ce știe și face domnul Martin, ci poezia, \" o călugăriță/ gata/ să-ți sară/ la beregată\", \"femeia mușcata\", \"poem(ul) între coaste\". Ce mi se mai pare îndrăzneț în versurile de față este și contextul inspirat în care termeni ca \"universul\" sau \"infinit\" nu mai par să ducă spre o etapă a poeziei deja depășită. Și e bine că ajungem să nu ne mai temem de cuvinte, mai ales când ele exprimă (sau, mai degrabă, aproximează) stările și gândurile noastre.
Un text sensibil, scris concomitent, cu implicare și cu detașare (nu, nu este un paradox!), care nu se liberează de simbol și de metaforă, dar nu abuzează de acestea, menținându-se într-un discurs în care totul se spune limpede, chiar dacă vocea poetică pare a fi oraculară (și poate că și este).
Pe textul:
„Domnul Martin, poezia și femeia" de Oana Zahiu
Pe textul:
„de iubire, și nu numai" de George Pașa
Pe textul:
„Ce nu-mi amintesc" de Aurel Sibiceanu
Urez un drum cât mai senin spre împlinirea spirituală.
Pe textul:
„Lansare de carte, Adriana Lisandru" de Adrian Munteanu
RecomandatPe textul:
„camera albă de iertare" de cezara răducu
Pe textul:
„Silviu Viorel Păcală - “Tablouri care decupează ziduri”" de herciu
RecomandatParcă și eu așteptam mai multe cuvinte în acest anunț, dar acelea puține citate din prezentarea lui Paul Aretzu de pe coperta 4 mi se par relevante. M-aș bucura dacă aș găsi cândva cartea și, eventual, să pot scrie despre ea.
Felicitări autorului și mulțumiri Lui Dan Herciu pentru anunț.
Pe textul:
„Silviu Viorel Păcală - “Tablouri care decupează ziduri”" de herciu
RecomandatEu aș spune mai multe, dar cred că ar trebui un eseu pentru aceasta. Și, acum, atent la replică, mă uit să nu îmi cadă vreo carte în cap!
Pe textul:
„replici înainte și după beckett" de Ela Victoria Luca
Pe textul:
„pregătire pentru viață" de Ottilia Ardeleanu
Oricum, rămân cu ultimele trei versuri, în jurul cărora s-ar putea realiza un alt text sau o variantă a acestuia.
Pe textul:
„pregătire pentru viață" de Ottilia Ardeleanu
Păi cu un zâmbet, nu se face nicidecum ceea ce spui tu, Mircea. Și, dacă tot este autopersiflare, merg mai bine bezelele, fie și pe o farfurie în fața noastră! Desigur, ceea ce ai ales e înafara vorbelor pregătitoare ale \"scenei\", dar fără acea învăluire nu ar fi ieșit ceea ce se vede, zic eu.
Ottilia, te joci cu norișorii mei, dar nu prea ai grijă la câini, chiar dacă spui contrariul. \"Bată-te să te bată, să nu-ți fie de deochi!\" Am preferat, nu știu de ce, forma regională de vocativ, \"Esmeraldă\". Mă mai gândesc dacă, într-o eventuală publicație, nu voi reveni la forma corectă, \"Esmeraldo\".
Vă mulțumesc! Sunt onorat să vă am în jurul meu.
Pe textul:
„până la capătul poveștii, mi-am zis că e bine" de George Pașa
Liviu, și eu am reproșat altora abundența comparațiilor. Însă, paradoxal, spre a reliefa acea succesiune apariție/ dispariție, era necesară și a treia comparație. Am lăsat această \"imperfecțiune\", spre a rămâne ideea.
Și eu vă mulțumesc pentru lectura și aprecierea textului.
Pe textul:
„până la capătul poveștii, mi-am zis că e bine" de George Pașa
Cred că puteam spune mai clar ceea ce am \"văzut\", dar sper să fi fost înțeles.
Nu sunt un admirator al textelor lui Ștefan Ciobanu, dar citesc aproape tot ce postează aici, convins fiind că poezia are multiple fațete, desigur, atunci când este poezie.
Pe textul:
„fruct" de ștefan ciobanu
Îți mulțumesc pentru acea trimitere la Corinteni. Cu ceva timp în urmă, am scris despre trup ca templu al sufletului. În mod subconștient, cred că am fost influențat de aceste cuvinte pe care mi le-ai citat. Nu am exersat memorarea prea multor pasaje biblice, dar în mod sigur ele au devenit, în timp, repere existențiale. Fiindcă n-am putea fi nimic înafara acestora, doar frunze duse anapoda de vântul pustiei. Și așa viața noastră este marea necunoscută, pe care numai o situare mistică o poate rezolva. Putem numai crede, convinși că numerele ne pot trăda, în ciuda exactității lor. Și totuși, sunt convins că toate, inclusiv știința numerelor, pe care tu o stăpânești așa bine, vin tot de la Dumnezeu. Înțeleg, de aceea, și dorința aceasta de \"desțărmurire\".
Și multe s-ar mai putea spune, dar ne paște, la orice pas, demonul rătăcirii, dacă nu credem necondiționat.
Cât despre \"scrisoarea\" aceea, totul s-a spus într-un cadru personal, deși ar putea avea atingere și cu alții. Mai ales că mărturisirea ta are și această menire.
Așadar, să așteptăm apele să se limpezească, să nu forțăm mâna sorții, fiindcă voința noastră ne poate abate de la Cale, nefiind totuna cu voința divină.
Pe textul:
„istmice" de Ioan-Mircea Popovici

