Mediu
*
începutul e greu,
trage
în
jos
totul.
într-o seară-am plecat
să vedem ce-a rămas...
**
toate vin de la Tatăl.
de-acolo își au nume
și lucrurile.
***
iubita îmi spune să am grijă de mine,
eu îi răspund cu un surâs.
ea știe că în el se află toate răspunsurile
pe care nu le voi găsi.
****
hamac sunt, de-acum, întâmplării.
oare degeaba se leagănă crengile?
și eu, un copac mai târziu?
*****
tot ce se înalță are propria suflare.
nu există sfârșit...
044.521
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “panseuri scrise în praf.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/jurnal/13941937/panseuri-scrise-in-prafComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
a doua strofa e gratuita. :) plus ca parca nici nu e ceva ce ar parea scris de cineva, parca e din genesa. :)
0
În primul rând, nu e o strofă, Ștefan, ci un panseu (gând) separat. Cu atât mai mult va rămâne, cu cât nu pare a fi scris de cineva, ci e o nouă formă a unui adevăr etern.
0
chiar daca se vor niste simple ganduri luate separat, se observa o unitate care mi-a atras atentia :). E clar - se pleaca de la inceputul greu ce trage totul in jos, se incheie cu un sfarsit ne-sfarsit. Intre primul si ultimul grupaj - credinta (\"toate vin de la Tatăl\"), iubirea(\"eu îi răspund cu un surâs\"), timpul (\"și eu, un copac mai târziu\")... Asta am vrus sa spun :) Cu placerea lecturii,
alex
alex
0
Așa este, Alex. la fel ca în poemele de un vers, urmăresc o unitate de conținut și, eventual, o simetrie. Mulțumesc!
0
