Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@liviu-ioan-muresanLM
Liviu-Ioan Muresan
@liviu-ioan-muresan
Poezie

Camera albă

1 min lectură·
Mediu
în camera albă crește un copac eu stau în lotus contemplu
vizibil se înalță cresc ramuri și frunze apoi se ofilesc
trec anii în camera albă
pînă o mobilez din memorie
parcă aici m-am născut din albul podelei
un șarpe negru se tîrîie uneori către mine
vine de nicăieri se înalță și sîsîie dă să muște dar trece prin mine
ca printr-o hologramă
și nu îndrăznesc să ating copacul acela
bătăi în ușă
nu știam că are ușă camera mea
am rostit da pentru întîia oară
și au pătruns cuvintele
obiecte făpturi
a crescut lume în camera mea
stau în lotus și nu îndrăznesc
să ating.
0114.807
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
106
Citire
1 min
Versuri
17
Actualizat

Cum sa citezi

Liviu-Ioan Muresan. “Camera albă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-ioan-muresan/poezie/13942475/camera-alba

Comentarii (11)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@george-pasaGPGeorge Pașa✓
Prima strofă mi se pare frumoasă, bine gândită, cu unele mici sincope de inspirație. Spre exemplu, chiar dacă poezia are propria sa logică, mi se pare inutil versul \"nu realizez dacă holograma sunt eu\". În strofa a doua nu prea dă bine cacofonia \" că ceva\". Poate găsiți vreo soluție. În ultimele două strofe inspirația pare că se pierde, însă ultimele două versuri sunt în ton cu întregul, realizându-se și simetria compozițională.
0
@liviu-ioan-muresanLMLiviu-Ioan Muresan✓
vă mulțumesc pentru bunele sugestii. Am revenit pe text spre reașezare. Sper să fie mai bine așa.
0
@ioan-barbIBIoan Barb✓
Prima strofă este foarte bună, adică mă-a plăcut cel mai mult. Poemul se închide frumos \"a crescut lume în camera mea\", remarcabil. Reușești să creezi imagini semnificative. Ioan.
0
Distincție acordată
@george-pasaGPGeorge Pașa✓
Încă din prima strofă remarc faptul că toată meditația este ca o răsfrângere a memoriei, a unei memorii ce vine dintr-o situare a ființei față în față cu sine, dar și din memoria ancestrală (vezi copacul ce trimite la Pomul Vieții). Iar camera aceea albă pare a fi însăși conștiința imaculării de care ne-am despărțit. Lipsa îndrăznelii de a atinge \"copacul acela\" este o altă formulare a prosternării în fața misterului, amintind, cumva, de \"corola de minuni\" a lui Blaga, fără acea situare orgolioasă a eului poetic din poezia acestuia.
Și, până la urmă, lumea aceea care crește în \"camera albă\" poate fi orice: lumea fanteziei poetice, lumea copilăriei, lumea în care am dori să trăim.

Cred că este unul dintre puținele texte care mi-au plăcut, din ceea ce scrie Liviu-Ioan Mureșan, chiar dacă imaginarul poetic nu este ieșit din comun. Însă poezia, în ansamblu, are coerență, prin buna relație formă-conținut, expresivitate și o dozare bună a ambiguității.
0
@alexandru-ghetieAGAlexandru Gheție✓
da, text bun! Mia mi-a placut felul in care ai construit, treapta cu treapta, imaginea lumii, contrastul alb/negru, cuvintele-semintele, finalul e ok - frica de a atinge sugereaza intr-un fel fragilitatea, iesirea din memorie, din gand :)
cu prietenie,

alex
0
@liviu-ioan-muresanLMLiviu-Ioan Muresan✓
Ioan,da, prima strofă e cea mai reușită, așa cred și eu. Pe parcurs se mai pierde poeticul.

George Pașa, vă mulțumesc pentru încurajare și sinceritate. De asemenea, comentariul dumneavoastră reușește să exprime cu mare fidelitate ceea ce am dorit. E o bună înțlegere.

Alexandru, mă bucură trecerea și semnul lăsat. Mulțumesc.

Vă mai aștept, să știți că și eu vă citesc poemele, chiar și atunci cînd nu comentez.
LIM.
0
@claudia-raduCRClaudia Radu✓
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/13925851/Camera_albă
0
@liviu-ioan-muresanLMLiviu-Ioan Muresan✓
e o potrivire de titlu. In rest, nici o legătură. Și eu am multe texte al căror titlu a fost reluat ulterior. Dacă e nevoie, îl schimb. Mulțumesc de atenționare.
0
@claudia-raduCRClaudia Radu✓
ideea e ca am crezut ca am comentarii noi la text =)) si m-a surpins coincidenta, sa zicem...
0
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu✓
Camera albă este „cuvântul” cheie. Poate fi sinele, poate fi lumea, mediul, poate fi virtualul...

Pe de altă parte, un alt cuvânt cheie: lotus.
Lotusul este o plantă simbolică, nu numai frumoasă, cu un miros și culori deosebite, reprezentând, spre exemplu, atributele eleganței, frumosului, perfecțiunii, grației și purității sexuale.

Cred că tot poemul este plin de profunzime, însă m-a impresionat cel mai mult începând cu strofa a doua. Aici poetul are revelația sinelui, se vede pătruns de cuvinte și așezat în floarea de lotus ca într-un monument, totuși nu îndrăznește să atingă ceea ce este palpabil și prinde viață în jurul său.

Prima strofă se remarcă prin metaforele și imaginile transmise.

Din punctul meu de vedere este un poem plin de sensuri, profunzime și care te îmbie să intri, chiar și pentru o clipă, în „camera albă”.

Un cititor oarecare,
Ottilia Ardeleanu
0
@liviu-ioan-muresanLMLiviu-Ioan Muresan✓
Ottilia pentru prezență și buna înțelegere.
0