Poezie
burgundia 54
despre joacă
1 min lectură·
Mediu
joaca
bucata de timp între orizontul din fundul ochiului
și pasul în marginea pământului
respirație într-un ulcior de lut
de la tine știu mamă
e greu
când nu poți trece pragul
în lumea fără poduri
nu îmi duce dorul
vântul va deschide ochiul spre cer
074.424
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anni- Lorei Mainka
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 45
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 10
- Actualizat
Cum sa citezi
Anni- Lorei Mainka. “burgundia 54.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anni-lorei-mainka/poezie/13942248/burgundia-54Comentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IBIBIoan Barb✓\"Văntul va deschide ochiul spre cer\", l-a deschis și de acolo a coborât, noaptea târziu, o nouă Burgundie despre care mă tot întrebam când o să o scoți la lumină. M-am bucurat în dimineața aceasta când am descoperit acest poem, am citit și m-am bucurat de lectură și de prezență. Cu bucuria lecturii, Ioan.
0
AGda, despre joacă nu prea este despre joacă :). Sau joaca de-a drumul, de-a trecerea, sau aleea din spatele ochiului/marginea pământului/pleoapa cerului... Un text grav, despre joaca de-a moartea... Cu plăcerea lecturii unor versuri profunde, cu respirația \"într-un ulcior de lut\"...
alex
alex
0
AMmultumesc de semn - mersul in joaca spre vesnicie....o varianta a trecerii
0
GPDistincție acordată
Cred că s-ar putea fără primul cuvânt-vers al textului. Eventual să fie transferat în subtitlu.
Primul distih este o imagine a întrezăririi unei limite ce se tot deplasează mereu, ca o \"rană a vederii\". Măsura este aceeși, în \"ulciorul de lut\" respiră același izvor.
Iar dorul de aceea care a trecut \"în lumea fără poduri\", dincolo de prag, e și dorul de înfrângere a limitei. Dincolo de ochiul ce-și cunoaște limita, există și concentrarea spre interiorul mult mai deschis, de unde privește ochiul Tatălui.
E aici o poezie cu ecouri familiare, fiind de apreciat curajul de a exprima, prin cuvinte aparent obosite, ceea ce trăiește în mulți dintre noi.
Primul distih este o imagine a întrezăririi unei limite ce se tot deplasează mereu, ca o \"rană a vederii\". Măsura este aceeși, în \"ulciorul de lut\" respiră același izvor.
Iar dorul de aceea care a trecut \"în lumea fără poduri\", dincolo de prag, e și dorul de înfrângere a limitei. Dincolo de ochiul ce-și cunoaște limita, există și concentrarea spre interiorul mult mai deschis, de unde privește ochiul Tatălui.
E aici o poezie cu ecouri familiare, fiind de apreciat curajul de a exprima, prin cuvinte aparent obosite, ceea ce trăiește în mulți dintre noi.
0
AMam citit-o cum ai spus - da , ori pun primul vers asa sau il pun pe pozitia 3
sa renunt la cuvint - cel putin o data - nu prea cred ca e bine
multumesc - perspectivele sunt binevenite
sa renunt la cuvint - cel putin o data - nu prea cred ca e bine
multumesc - perspectivele sunt binevenite
0
OAaici exprimi trecerea, în joacă, prin etapele pe care le parcurgem fiecare dintre noi, însă, într-un mers și o viziune specifice fiecăruia.
poem care respiră \"într-un ulcior de lut\" - nu pot să nu mă duc cu gândul la copilărie, la autenticul sătesc, și totodată la un gând: din pământ ne tragem, în pământ ne ducem!
Ottilia Ardeleanu
poem care respiră \"într-un ulcior de lut\" - nu pot să nu mă duc cu gândul la copilărie, la autenticul sătesc, și totodată la un gând: din pământ ne tragem, în pământ ne ducem!
Ottilia Ardeleanu
0
AMmultam de efortul tau la versuri atit de stoarse si uscate
0