ștampile oarbe

aici te regasesc, esti tu in carne si oase(vorba poetului... cu Eminescu), simt cum te sfarsesti, traiesti si te
revolti:

\"nimeni nu mai scrie vreun rând.
s-a dus pe copcă și respirația deplină.
tu mai mult inspiri,
eu expir în curând
la poarta nouă\"

ei si acest control/// parca intram ori iesim din ghetou....

m=ai minunat...asta este poetul... da, uneori reusim batrane, doar in cateva
cuvinte sincere...

ei da:

\"cel care și-a uitat acasă ștampila
îmi va scrie pe manuscris:
refuzat până după moarte.
la sfârșit, parafa – o urmă de cizmă.

Da, e și revoltă Doru sau mai ales revoltă, dar pe un ton moderat, zic eu. Într-un fel, m-am gândit și la destinul poetului în general. Omul \"de carne și oase\", cum spui, se revoltă, nu acceptă să fie scos din \"joc\", să rămână numai poetul. Eu vorbeam de \"expirare/ expirație\", așa că Expirescu și-a găsit loc aici, el fiind \"expiratul de seamă\", pe lângă noi, cei mai \"mici de zile, mari de patimi,/ inimi bătrâne urâte\".

În ceea ce privește acele \"ștampile\", dacă vrei să mă crezi, m-am gândit și la soarta a ceea ce scrii tu. Pentru că tu ești revoltatul sadea!

Paradoxal, poemul acesta,
ca mai toate poemele tale,
deși grăiește despre un învins,
te recomandă a fi
un câștigător,
un om liber și dăruit...


L-am citit cu plăcere și, de ce să mint,
și cu ceva obidă și mai apoi revoltă...
Mă recunosc în el, deci în tine, mă revolt...
Geaba! Totul a ieșit pe dos...
Nu credeam că recompunerea omului,
sau restaurarea lui, cum ar zice Nea Petrache,
după ce a trecut prin evul dogmatic și \"aprins\",
este așa de anevoioasă...

Așa că, frate întru Logos, înapoi,
în libertatea lăuntrică!

poem de lupta...si cred ca e vremea sa le citim mai des asemenea rinduri, sa le luam in serios ...ma refer la noi cititorii si cei obositi , care tare mi-e teama ca vom cadea in santul resemnarii

Aurel, doar știm că liberi nu putem fi decât în interior. Mi-a plăcut acea trimite la don Petrache Plopeanu.

Doamnă Mainka, o fi și luptă aici, dar sper că depășește măsura lui Dandanache (\"si dă-i, si luptă\"), neavând cum să fiu, \"ca rumânul imparțial\", alături de toate grupările.

Vă mulțumesc!

Cred, Aurel, că făceai trimitere la Petre Țuțea. Scuzele mele!