limpeziri

aici sunt pozele de ieri
ale pescărușului
care și-a luat zborul
ducând cu el
o aripă a celui rămas
cealaltă, versurile celui plecat


http://www.trilulilu.ro/zoridevis/d4a0dc498766a8


din când în când
nodurile-și iau zborul
lăsând celor rămași
dorul

am visat că se vorbea despre el
se ascundea să nu fie prins de pescăruși
când am deschis ușa spre curtea interioară
sub o streșină
el
cu o carte învelită-n haină

tăind tăcerea cu un fir subțire
poetul și-a făcut un nod de șnur
și-a pustiit departe împrejur
împrejmuindu-și visu-n aminitire

tăcând de ieri
vorbind de azi
despre tăceri

depinde cu ce pas treci podul
punctele cardinale nu le prea alegem
poemul este plapind, atinge umbra acelor pasi nefacuti

pe plaja cu suflet
întotdeauna desculți
în urma noastră
să rămână
dragostea

Trebuie să te stingi ca alții să vadă ceea ce ție ți se părea atât de limpede.

iti spun, Poete, si eu ti-am cunoscut Prietenul...

de ce canti a durere ce-ar trebui sa-mbie la viata de apoi, ce sta de cand lumea sa se nasca-n noi...

versul tau e durere care doare si sfarcul de la stele, dar nu canta,....fa-l sa cante cu notele-ndurarii ce se roaga in tacere la celula fara urma fericirii, sa spere,...sa lase-n sufletul pierdut, samanta regasirii,...si-n gandul ravasit, un punct ce urla mut: ia-ma de niciunde si du-ma-n tine!...

pe unde mai sunt? pe tarmul fara inaltime...
las aici marturia lui dintr-un mesaj, de dupa cafeaua aceea de care nu-ti mai aduci aminte:

.................
am fost
> > copil la coada la ajutoare si zeu aruncand graunte
> > la
> > porumbeii nezburatori dar care totusi se hranesc
> > pentru a-si creste aripi. am fost om bucuros una
> > peste
> > alta. e vorba de gest nu de suma. aia nu are nici
> o
> > importanta. acum m-am intors acasa falit dupa ce
> > mi-am
> > dat sufletul acolo in slovenia tuturor. oare daca
> > lui
> > Iisus i se mai cerea si pe langa cosurile cu pesti

> si
> > paine inca unul cu mere, s-ar fi simtit la fel? eu
> > m-am inmultit acolo in zambetele de pe chipurile
> > tuturor si cand am ajuns aici tu m-ai ajutat prin
> > acel
> > gest sa nu ma simt sarac si sa imi pastrez
> zambetul
> > meu intact.
> >
> > iti multumesc inca o data pentru asta.
> >
> > iti trimit aici poezii, ;i romanul la care lucrez
> > acum.sunt primele 91 de pagini de calculator, asta
> > inseamna cam 170 de pagini de carte. sunt gata
> > corectate pentru a fi date lectorilor. aici devin
> > impertinet si te mai rog ceva. te rog sa te uiti
> pe
> > YoYo si sa il citesti cu atentie. sa imi spui unde
> > te
> > plictiseste si unde suna aiurea si nenatural
> pentru
> > ca
> > eu cred in naturaletea discursului, fie el si
> > vulgar,
> > pe langa colocvianismul prafuit si
> pseudointelectual
> > care este o mare problema in literatura romana in
> > momentul de fata. oamenii sunt falsi aici cand
> > scriu.
> > te rog asta in calitate de cititor. sa iti spui
> > parerea despre cartea asta ca despre un produs
> > pentru
> > care ai platit. adica sa te duci inapoi la taraba
> si
> > sa ii arati vanzatorului fiecare gaura din mar.
> >
> > sper sa te distreze operele mele.
> >
> > iti mai trimit si doua poze de la recitalul meu.
> >
> > te pup cu tot corpul...
> >
> > vasilievici cu drag

George este al patrulea prieten
cu numele Sfantului călăreț
trecuți la cele stelare
acolo unde nu există
precum aici
amânare

patru rostogolit
prinde de acum alt sens
acel azi
din jurnal
devine
atunci când
vocația bucuriei și-a prieteniei
purta un nume

... purta numele unei flori...

oare

............
..................
........................
..............................
...................................

și aici
loc de întrebare
și de mirare

știe cineva numele ei

Mie mi+a apărut, ca lui Heinrich von Ofterdingen, acea floare în vis. Nu știu ce culoare avea, fiindcă nu visez colorat (probabil și visele mele sunt ca televizoarele de modă veche, adică alb-negru). Am încercat să o descriu de mai multe ori, dar niciodată nu va mai fi ca în vis. Nu știu dacă este aceeași floare, am mai fost întrebat de multe ori ce floare să fie, dar tot nu știu. Oricum, ceea ce am reținut e faptul că se afla undeva, într-o mare de nisip, protejată de un cerc magic. Poate e și floarea prieteniei, cum spune Maria, Poate e și aceea a sfârșitului...

Și parcă, într-adevăr, vocea se aude tot mai limpede din vacarm. Mi se pare că ei, poeții ce nu mai sunt printre noi, sunt mult mai vii decât noi.