secretul unui vecin atins de-o patimă

foarte de timpuriu/ de pe vremea-n care mișcam pietre cu gândul și deschideam ferestre fără să le ating casa copilăriei era-n vecinătatea unei păduri în care-ntr-un desiș verde un clavecin era secretul unui vecin atins de-o patimă dintru început mi-a spus Păvăluț al lui Hoșcu singurul loc în care clavecinul este bine temperat este în pădurea aceasta știi ce are ea de-i atât de fericită cu clavecinul meu are-n ea o absență pe care numai clavecinul meu o umple lumea spunea despre Păvăluț că-i dus cu pluta alții spun că-i lovit cu leuca cert este că m-am așezat la clavecin și după primul acord ...................... ............................... ......................................... când m-am trezit pădurea dispăruse o luase Crișul într-o primăvară geamănul meu spune că ce povestesc e o invenție a mea și că pădurea n-a existat niciodată știam că ceva rău s-a întâmplat de-a dispărut Păvăluț mai târziu am aflat că l-au închis pentru că și-a ascuns tractorul și batoza într-o căpiță de paie și nu le-a declarat pentru colectivizare în viața jocului ca la teatru fiecare cu rolul său la cafea Alexis și-a scos papagalul din colivie și l-a lăsat liber cu cățelușele mele Julia-și aduce aminte visul “am visat că erai prof de engleză și câteodată predai unor copii de la un fel de fundație venisem la o oră de-a ta și-am rămas minunată de cum le vorbeai când a sunat ceasul tot încercam să mă întorc în vis să prind măcar încă un cuvânt” Alexis a inceput să râdă de Bobotează stau cormoranii pe vârfuri ca balerinele din lacul lebedelor cu aripile întinse la soare a răstignire-n lumină Constanța, vineri, 4 ianuarie, 2013 (din albul zăpezii a rămas zgura/ zidul alb s-a inverzit de iederă)