Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Acest text poate fi citit mai bine în revistă.
Articolebooks

Ben Cioglu, cartea de căpătâi a lui George Pașa

(Conexiuni și inflexiuni)

3 min lectură·
Mediu



Toate au vremea lor. Cartea aceasta, deocamdată o plimb prin Tomis și-i caut loc în Bibliotecă. Ea este cu rezonanțe în inima mea, din mai multe motive, pe care le voi descoperi mai târziu.


Când iau o carte frumoasă în mână, o învârt pe toate părțile. Sunt cărți pe care le-am lăsat fără copertă pentru că erau urâte cu draci. Când caut o carte-n biblioteca vaporului, mai întâi îmi aduc aminte de cum arată coperta. Așa-mi place să văd lucrurile: față, verso și profil, adică interiorul.

Într-un zbor de clipă lungă, v-ați atins de Infinit și-ați găsit coperta-n care personajul v-a simțit. Nu doar că v-a simțit, dar a făcut în așa fel încât să-l simțiți și voi. Ce-am aflat despre el știu din faptele sale. Două gemene nebune au devastat scara fără nume. Atunci a ieșit George Pașa și-a zis:

“Prietene, mâna aceea n-a putut ucide cuvântul,
ce-i semănat cu dragoste nu piere vreodată.
Scara fără nume n-a fost și nu va fi nevăzută,
a prins aripi în cer și rădăcină în inimă”


Ca prin minune, o parte din scară a reapărut. Luaserăm scara cu noi, pe la Zidul Schitului, proptit cu saci de nisip. Ben Cioglu a cărat 7 roabe de nisip. Când am dat mâna cu el, să-l felicit, mi-a spus că cele 7 roabe sunt pentru mama sa.

“Ada nici nu bănuiește
că au s-o cuprindă durerile facerii,
dar înăuntru un boț de lumină
dă din picioare să iasă la viață.

Hazardul făcuse pactul cu viața.
E soare și cald, albinele culeg nectarul din flori,
semn de îndulcire a sorții celui ce va trăi din suferință.
O pasăre însoțește c-un tril sfâșietor chinurile femeii.
Baba Marița îl scaldă pe prunc și îi leagă buricul.
Nimeni nu-i dă băiatului prea multe zile de trăit,
nici la spital, unde mama și fiul ajung prea târziu.
Doar ursitoarele știu cine are să fie Ben Cioglu. ”


Apoi l-am dus peste tot. Așa-s poeții. Ei povestesc despre ei, ca despre alții. Aceștia sunt mulți la început, până când unul din ei le seamănă mult și cu care se înțeleg. Așa și autorul lui Ben Cioglu. Deocamdată i-am găsit locul în Bibliotecă între Mărturii și revista Tomisul cultural, locul în care stau cărțile bune, aflate pe val.




Nu întâmplător dau semnul de apariție a cărții la ora amiezii, într-o zi specială. În Arcadele pontice ultramarine voi spune mai multe. Deocamdată, atât.




Ioan-Mircea Popovici
Constanța, 10 Mai, 2015







0117.245
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Articole
Cuvinte
406
Citire
3 min
Actualizat

Cum sa citezi

Ioan-Mircea Popovici. “Ben Cioglu, cartea de căpătâi a lui George Pașa.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/revista/2015/05/ben-cioglu-cartea-de-capatai-a-lui-george-pasa

Comentarii (11)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@vasile-mihalacheVMVasile Mihalache
Ben-Cioglu, din care am citit câteva poeme, probabil, pe site, este un drum nou pe care calca poetul cu mai mare incredere, cu mai multa concentrare in spunere si cu destule realizari remarcabile, mi-amintesc. În primul rând recunosc un stil, deci un autor interesant, oarecum singular în peisajul actual. Eu îi doresc o cale rapidă la inima cititorilor potențiali și reverberații pe măsura talentului său incontestabil. Și mă inclin în fața prieteniei generoase arătate de omul de aleasă cultură și experiență Ioan-Mircea Popovici.
0
@liviu-ioan-muresanLMLiviu-Ioan Muresan
așteptată. Felicitări!
0
Distincție acordată
@teodor-dumeTDTeodor Dume
scriitura domnului George Pașa este una atent reliefată.
felicit autorul cărții și mulțumesc domnului Ioan-Mircea Popovici pentru semnul de apariție!

cu sinceritate,
0
Distincție acordată
@liviu-ioan-muresanLMLiviu-Ioan Muresan
steluța pentru buna vedere.
0
@maria-gheorghe-0021767MGMaria Gheorghe
Scriam, chiar de ziua națională a Franței din 2013, așa cum Ioan-Mircea Popovici lansează zborul lui Ben Gioglu azi, de 10 Mai...

«tare simpatic acest Ben Cioglu, un "ghiduș" pe care nu poți să nu-l iei în serios, Ben Cioglu are viață... cred că merită și el, i-ar veni foate "șic", o "legătură" de, să zicem, 100 de file... plus un înveliș frumos adus din Alindoria sau... Rodador... dar sunt înțelegătoare, mai e până atunci, când Ben Cioglu își va face, cu de la sine putere, drumul lui... »

Iată că am citit bine în cafeaua lui Ben Cioglu... ce era o dilemă, azi e zbor...

Maria
0
Distincție acordată
@c-tCC.T.
Felicitări domnule Ioan-Mircea Popovici pentru modul original de a semnala evenimentul! Din lectura poemelor autorului o parte au ajuns și la inima mea (mă refer la pagina de pe acest site) sper să se regăsească și în această nouă carte,Ben Cioglu sunt convinsă că se distinge în peisajul literar.
0
Distincție acordată
@ioan-barbIBIoan Barb
Autorului și domnului Ioan Mircea Popovici.
0
@george-pasaGPGeorge Pașa
Îți mulțumesc mult, Ioan-Mircea Popovici, pentru acest semnal de carte. Întâi și întâi, poate cititorul acestui semnal nu a înțeles de ce este "o carte de căpâtâi". Pentru aceasta nu e decât o soluție: să o caute, să o citească și să se dumirească.

Vasile Mihalache, îți mulțumesc! Tu m-ai încurajat încă de la postarea "prefeței" la "Ben Cioglu", când eram cam nemulțumit că am mizat prea mult pe narativitate și am cam ieșit din zona mea preferată: lirismul. De aceea spun doar atât despre volum: are atât valențe narative, cât și lirice sau dramatice. Aș spune că liricul, epicul și dramaticul sunt într-o proporție aproape egală.

Vă mulțumesc, domnule Mureșan și domnule Dume, pentru cuvinte!

Maria, tu aveai pălăria aceea din care "au ieșit iepurii, cu morcovi cu tot"! Și (trebuie să spun, ca să se știe) tu ești primul lector al acestei cărți. Așa că în mod sigur îi cam știi secretele. Reiau mulțumirile mele pentru tot.

Doamnă Carmen Tănase, domnule Barb, vă mulțumesc și dumneavoastră pentru interesul stârnit de acest semnal de carte! De asemenea, redactorului care a recomandat articolul.




0
Distincție acordată
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
"durerile facerii" nu se spune. se simte. se trăiește. plânsetul ori râsetul copilului de poezie întristează ori bucură. eu i-am fost alături de ceva vreme. e ceva ce nu se poate destăinui. e ceva...

mi-a plăcut fotografia de la Cazinoul Constanța. paralela...

felicitări! felicitări!
0
@george-pasaGPGeorge Pașa
Și mie mi-au plăcut fotografiile realizate de Ioan-Mircea Popovici. Mulțumesc, Ottilia!
0


nu ne grăbim
e vreme destulă
să o luăm pe îndelete


vorba aceea
e vreme pentru toate
toate au vremea lor
în fereastra de aici
găsiți o parte din interiorul Casinoului
pe unde-a umblat Ben
de-a dat de Voceea aceea specială

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/14032136/index.html

De nu erau urmele lui, nu aveam prilejul să muțumesc tuturor celor care s-au bucurat de Lucrarea Poetulului. Mai întâi au fost Vasile Mihalache, Liviu-Ioan Mureșan, Teodor Dume, Tănase Carmen, Editorul cu steaua roșie, Ioan Bard, Ottilia din Năvodari și… Mulțumiri speciale Mariei din Montreal, mereu în balanță cu unitatea imaginară. Motivul, nu doar pentru ceea ce se vede aici, pe coperta finală. Ceea ce nu se vede, deschide loc viitoarelor pagini de roman. De unde știu, se va vedea mai târziu.





Ben a dezvoltat ideea de “itinerar al cercurilor artistice și literare“. După cum se vede, a trecut pe la Hristu Caricaturistu, omul care-a făcut portretele CUC-ilor din Constanța, prieten bun cu Cormoranu, cu Balcanu și Calcanu, personaj emblematic dintre Acvariu și Casino.



Din mărturisirile Poetului:
Între aceste episoade a urmat o întâlnire a Grupului de la Ploiești cu elevii Colegiului Național "I. L. Caragiale", unde am recitat și eu din "Ben Cioglu". Apoi, redactorii de la "24 PH", cotidian local online, mi-au făcut surpriza de a scrie despre mine și de a publica două texte agonice. Amănunte aici:

http://24ph.ro/2015/04/27/amintiri-din-seara-cuvintelor/
și aici (unde mottoul e, de fapt, catrenul scris de mine întru salvarea "Scării fără nume"):

http://24ph.ro/2015/04/27/atelierul-albastru-al-lui-george-pasa/

http://www.agonia.net/index.php/poetry/14032828/index.html

Și uite așa am ajuns astăzi pe Muntele Măslinilor. Să vedem cât ține elipsa cu cele două focare, Ordinea și Haosul… Deocamdată, Pledoarie pentru Prietenie, Lectură și Poesie. Salutări de ieri, de la Yannelis și Alexis! Sper ca Ponna și Zen să nu-mi fi încurcat imaginile. Dacă au făcut-o, vedem noi, vorba lui Ismat Beg.
0