e și nor-nor-normal!

Ultimele două strofe par să aducă altceva, față de truismele bâlbâite din strofele anterioare. Mai ales revenirea bruscă la stilul de exprimare ne-nene-întrerup-rup-tă! Sper că nu v-am stricat arhitectura poemului! Oricum, e un experiment simpatic, însă doar atât. Parcă ați mai postat ceva în aceeași manieră \"bâl-bâl\".

Semnez,
Pa-pa-șșș-a

Da, acum mi-am amintit că am mai postat niște bâlbâieli. E vorba de bîlbâiala unui personaj într-un fragment de proză pentru copii. E undeva în partea de jos a ultimei pagini personale. Referitor la acest text, dar și la altele de genul acestuia: jocul, experimentul fără pretenții, plăcerea de-a născoci mici frământări de limbă, mi se pare mult mai util în fazele \"acumulatorii\" decît supraefortul de-a crea neapărat capodopere.

Mulțumiri pentru lectură atentă și gânduri bune!

asta e cel mai bun poem din câte am citit eu. tin minte ca am râs cu pofta când l-am auzit prima dată. și l-am căutat mult după aia. atunci se numea arhitectura. prima mea întrebare era că poate nu vă simțiți bine... altfel, mi-a amintit de un banc, poemașul ăsta. să vi-l zic și vouă:

- Cum te numesti? Intreaba medicul!
- Popopa Mamamarin.
- Esti balbait?
- Nu, tata era balbait, iar ala care
mi-a scris
certificatul era un cretin.

Ecaterina,
te-nțeleg. Acest text îmi place și mie mai mult atunci când îl spun în bublic, făcând-o pe bâlbâitul, decât cum arată pe hârtie sau pe monitor. Mereu bucuros de trecerea ta pe aici.