căderea într-un alt anotimp

trăinicie contra dezrădăcinare!
omul este în continuă cădere, nu la propriu, ci asemenea căderii \"într-un alt anotimp\" (atât de artistic formulat!)
Poemul amintește de legăturile interioare și cele exterioare care sunt mereu într-o combinație mai mult sau mai puțin fericită.
o urmă de tristețe se simte ca în mai toate poemele lui George Pașa.
iată un gând ce mi-a plăcut foarte mult:
\"când zorii au să se reverse,
o creangă am să-mi plec
să te culeg, rouă din iarba-nstelată.\"

cu plăcerea lecturii,

Ottilia Ardeleanu

are armonie clasică, tihnită, limpede. și o sinceritate simplă, atât în idee, cât și în simțirea ce o îmbracă. de aceea cred că și curge astfel, fără nicio poticnire sau stridență. mi-a plăcut prin acest altfel. transmite liniște, calm, dincolo de durerea subadiacentă.

aveti dreptate - apele sunt mai dulci si roua mai roua....ploaia e alba si mierea-i miere....dar unii se frâng sub poverile zilei , se pierd si apele zilei ii duc departe de nervuri....
mi-ati amintit iar ca mai am mult de scris, ca sa pot exprima fin aceste \"ceva-uri\"

Ottilia, da, este o undă de tristețe, dar nu \"în mai toate textele\" mele există așa ceva. Eu mai scriu și texte umoristice, e edevărat, mai rar în ultimul timp. Tot la fel de adevărat este că la cititor poate ajunge altfel textul, ceea ce este normal.

Mădălina, mă bucură aprecierea unei cititoare exigente ca tine, ceea ce mă ajută și pe mine să înțeleg faptul că scriu mai bine decât o arată anonimatul meu în lumea literară. Și nu mă refer la evoluția pe acest site.

Doamnă Mainka, fiecare scrie în felul său, mai mult sau mai puțin imitabil. Complexele nu-și au rostul, mai ales că sunteți mai cunoscută și mai apreciată decât mine pe acest site.

Vă mulțumesc!