Florina Daniela Florea

dacă am vrut să ies din carapace, să-mi legăn trupul de țestoasă amorțită, jumătate înăuntru jumătate afară pentru împreunarea cu lumina mă pregăteam jumătate femeie jumătate piatră ascultam cum

Las gândul să ajungă o dată cu soarele la răsărit. Scăldat în aur și roșu, leneș, cuvântul își coboară umbra prelinsă, pe trepte de piatră albă șlefuite de trecerile atâtor pași. Gradina miroase

Motto: când n-ai un lucru, e foarte bine să te prefaci că îl ai (Elogiul nebuniei – Erasmus) ca o cetate veche și fără de ispită, cu steaguri aplecate, prea lesne cucerită, mi-am lepădat adesea,

Cvasi-aleatoriu Pe o traiectorie la limita browniană, luna de pe cerul gurii mele se umple când și când de gânduri. Ele ies din penumbra instinctelor și lasă cuvintele să se-adune-ntre ele,

Îmi strecor trăirea pe o traiectorie Aplatizată-nspre pământ cu o limită de plus infinit: o găselniță consolatoare pentru a defini starea de după. Urcușul e simplu și ușor de purtat. Pietricelele

Tai drumul prin pădurea cu maimuțe, himere vechi agățate în copaci, spre muntele templu. Pe umeri port un glob de cristal pentru urcușul prin iarba deasă a divinului nepriceput de rațiune. Nici cal,

La început a fost evident, cuvântul. Apoi Simona, prietena mea, cu îndemnul: “de ce nu te înscrii pe poezie.ro”. Un nickname, o parola și o logare. Subject: Inregistrarea la

Port mâinile balanță de gesturi nerostite, Pe-un taler cresc edeme cu iz de nemurire, Pe altul număr spinii posibilei ispite Și între ele gândul mi-e firav și subțire Îmi e privirea aspră ca

prindeam vorbele lui în arabescuri delicate pe sub maramă purtam un suflet gătit cu un coran eminamente masculin un muezin se roagă sta femeia la picioarele profetului nu intră in moschee nu naște

da. am obosit să tot practic decență ca fiind una din pozițiile cele mai folosite de misionarii poeți fac-o-paranteză de când au descoperit Indiile toți cu

un cuvânt fulguit din palme agățat în silabe calme a nins peste tine cu mine e drept, abia pe-nserat te-ai lăsat așternut în tonuri ba topesc trei zvonuri precum c-ai plecat un

m-agăț de trunchiul certitudinilor ițindu-se pe după fiecare clipă, e lumina aceea chemătoare, Dumnezeule, fiecare unghie se rupe în zgomot frânt de frunze – sămânță pentru primăverile ce vor să vie.

Hlizindu-se, degete cresc pe perete O urmă subțire, un joc de copil. Sunt umbrele noastre-adunate, cochete, Curteaza iubirea cu simțul tactil. Rulează un cadru, ca-n filmele mute, Proiectii de