Astigmatism

Nu știu de ce poezia ta îmi oferă o imagine a unui înger sprijinit într-o aripă, poate plină de spini, poate prea plină cu fard...
Jocul din ultima strofă e un joc trist ce-și visează renașterea într-un mâine îndepărtat. Eu sper că oglinda va vrea să te vadă cât de curând.
Cu respect,
Lucian

Descopăr o Florină care se conformează cuminte unei forme fixe și se descurcă admirabil. Dar rămân adepta poeziei libere, orice-ar fi.

... delicată închipuire de contururi și esențe ce mângâie spre a nu seduce, încâtâ spre a nu cuceri de o frumusețe grațioasă și o muzică înterioară fermecătoare ... forma îi este mai mult o alungire pe retină cu deschidere plutită deasupra ... frumos, frumos ... o steluță platinată de la mine :)

... cu scuzele de rigoare pentru o fugă a degetelor pe taste defectuoasă rog a se citi, la comentariul meu anterior din subsolul textului, în loc de \"încâtâ\" încântă iar în loc de \"înterioară\" interioară.

Lucian, mesajul era limpede in oglinda, mai greu cu retina sa functioneze :), iar tu, ca de obicei, ai vrut sa \"indulcesti\" caderea aripilor

Alice, e un alt joc, atata tot, spre a evita monotonia sau spre a incerca si altceva

Florin, plecaciune pentru stelutza ce mi-o agat azi de zambet, spre luminaciune si incantare.

cu tot binele,
Dana

ai dreptate Dana, cateodata avem nevoie si de astfel de jocuri. problema e ca \"ochiul orb de tine\" inca mai vede...
Cu drag,
Laurentiu

Monica, am zambit, ma crezi?
pentru ca e o nuanta cu totul noua a finalului, la care nu ma gandisem :)
- sorocul \"meu\" statea sa cada (sa se termine) pe un zambet.
tu ai schimbat un pic ideea, asa cum o vad eu acum, in sensul ca sorocul insusi e un zambet, care e cat pe-aci sa fie atins (sta sa cada)
da, monica. daa. imi place asa.
voi schimba, sa stii.

cu drag,
Dana

P.S.pana la urma asa vad eu toate cele pe aici, pe site, un atelier in care ne putem comunica unul altuia parerile si sugestiile, fara pericolul unor orgolii lezate.
asta n-o scriu pentru tine, trandafirule, ci pentru altii.
noi doua ne-am inteles asa cum se cuvine pana acum si-ti multumesc pentru asta.

aceeasi

Dana, nu pot decât să mă bucur :)
Și la fel ca tine, consider că site-ul e un loc unde putem învăța a ne exprima trăirile într-un mod cât mai frumos, unde trebuie să primim la fel aplauzele dar și observațiile.

:)

Nu am rezistat ispitei de… a te citi!

Port mâinile balanță de gesturi nerostite,
Pe-un taler cresc edeme cu iz de nemurire,
Balanță de gesturi nerostite , taler al nemuririi și al ispitei ( posibile), doar gândul înceară să prindă lumina în lacrima care cântărește trecerea secundelor. Retina simte auzul sărutului desprins de undeva de pe calea către tine. Oglinda , e realitatea noastră, iar atgintul ei este reflectarea zâmbetului renăscut .
Realizari:
balanță de gesturi nerostite
taler al nemuririi
O rază cântărește secunda care trece
Sărutul…
Desprins din buze sterpe de-amoruri caudine,
<>

<> În brațe n-am pe nimeni iar în priviri sorocul
Renașterii de mâine pe-un zâmbet stă să cadă.<>

</i>Liviu, am simtit si eu ca acel \"sa ma mai\" (sau \"ca sa ma\" - in faza initiala a poeziei) nu e \"perfect\", ma mai gandesc insa cum sa inlocuiesc, fara a-i strica ritmul si rima.
ma simt onorata, insa , ca am primit asemenea apreciere de la tine.

maria, bine te-am regasit, chiar daca in urma unei \"ispite\" :), nu pot decat sa ma bucur de trecerea ta pe la versurile mele.

cu tot binele,
Dana

Ca unul dintre cei care trec si se bucura de citirea versurilor tale atat de frumos aratate lumii, las un semn de inalta apreciere. Iti urez numai de bine.Cu drag...

Dana, plecaciune, cu drag...frumos...
Mai trecem...
D. :)

Dorina, Daniel, multumesc pentru semnul vostru pe aceasta pagina.
Ne mai citim, deisgur.

cu tot binele,
Dana

E doar un joc ce ține de natura umană... Durerea și extazul, imaginile, trăirile de care nu te poți disocia și cele care și-au luat zborul spre țările reci, defulările și refulările, raționalul și instinctualul unei ființe care nu e capabilă decât de o imagine deformată sunt surprinse într-un moment de o intensitate emoțională fantastică, într-o poezie care alunecă atât de ușor, care ridică întrebări conștiinței și care te poate purta acolo unde bat clopotele înțelepciunii.

Laurentiu, imi cer scuze pentru intarzierea replicii mele, dar stii ca ma bucur cand poposesti pe la versul meu.

Alexandra, sa stii ca m-ai \"vazut\" tare bine in poezia aceasta. tare limpede.

cu tot binele,
dana

Ei iata ca am venit si eu sa trag putin cu ochiul si sa te cunosc. iti inteleg observatiile , esti riguroasa, eu nu pot, sunt nedomesticit, mai ales in poezie. Vreau sa ma simt liber si cred ca doar aici mi se mai intampla. Frumos, \"sorocul Renasterii de maine...\". Emotiile se deplaseaza si se concentreaza ici colo unde nu te astepti.
Ai multi admiratori. Mai vin pe aici.
Iti urez mult bine
ovidiu

Ovidiu, nu sunt deloc o riguroasa. S-a intamplat ca ai venit pe una din paginile de pe site in care am postat o poezie cu rima. O alta joaca, o alta incercare.
Multumesc pentru trecere,
Dana

\"Imi e privirea aspra ca de o lumina rece\"
Un vers de o poezie autentica.

Liviu, venind din partea ta acest comentariu, chiar daca retinut si \"rece\", e un adevarat compliment al zilei de azi.
multam de trecere,
Dana

Dragă Dana,

greșesc dacă în înțelegerea acestei poezii vin pe „filiera”: „Rame” și „Miopie”?

Încă „descifrând”,

OOOOOOPS, Vasile, ma surprinzi.

nu gresesti, dar poate fi descifrata si separat.

chiar m-ai surprins :)

Dana

Bănuiam eu că nu mă crezi în stare...

:),

Surpriza aa fost placuta, Vasile.
Pentru ca textele pomenite de tine sunt incercari de poezie ceva mai vechi, pe care , de regula, nu se mai uita multa lume.
Inca o data, multumesc,
Dana