Laurentiu Blaga

mai mult decât codul numeric personal mă apasă locul și data nașterii în sala de triere a bolnavilor vieții numele nu mai contează, doar numărul de fapt, spitalul e un fel de

prin cârciumi nu mai umblu de mult, pânze mari de păianjeni au crescut prin colțurile separeurilor în care stăteam adineauri cu viața la masă ba mai spuneam eu un poem, ba mă bătea ea peste

*** nu mai pot să fiu masca ta de oxigen din care tragi ca dintr-o țigară în spasme regulate, aerul tău necondiționat, globulele tale roșii sau albe, somnul tău de frumusețe a

să știi, că nici ploile de anul acesta nu rezolvă problema nu știu, dar e o secetă mare în butoiul ăsta cu melancolie, zace în noi o inflație de sentimente contradictorii, e-atâta toamnă

m-am născut în zodia cuvintelor orfane le-am adoptat unul câte unul, până au început să vorbească de la sine sunt mai orgolios decât Dumnezeu, de aceea, îngerul meu păzitor e

e ca și cum tăcerile s-ar fi unit într-un cuvânt, liniști lângă liniști, țipete mute, asfixiate de puterea cuvântului. singurătățile își țin una celeilalte de urât cu fiecare

dimineața a început cu un zâmbet (și astfel, din textul ăsta nu are cum să iasă o poezie pentru că poezia, vorba lui Ștefan*, nu o poți scrie cu burta plină, urmărind „Pilowbook“ la DVD –ul

mi-am sunat îngerul păzitor să-l chem în oraș, la o bere, părea destul de reținut de problemele cotidiene ale Raiului, cică ar fi înregistrat altcineva Raiul la OSIM și cere despăgubiri

rândurile astea le scriu acum, când am rămas o pată uitată pe lobul tău paretal. știu că sună puțin a la Cărtărescu, sună chiar orbitor de postmodernist dar corpul meu s-a transformat de

Motto: “Creșterea în oferta de PC-uri va fi mai lentă în 2005. Distribuția de PC-uri va fi mai lentă pe plan mondial în anul 2005, dar va prezenta totuși o creștere de 9%

mutilat de cuvinte îmi crestez durerea în poeme cu vers alb înșirate pe sârma salturilor mortale fără plasă m-ai uitat acolo, la intersecția dintre două ploi: una – eșuată pe asfaltul din

azi, îmi ești parcă, mai dragă, cu zâmbetul acela complice de copil prins la borcanul cu miere, te inventez fiecare minut, îți cresc aripile cu care, știu asta, vei zbura de lângă

În umezeala camerei răsună trompeta lui Nicolas Simion, ca un țipăt de disperare în mijlocul deșertului. Este ora la care, trăirile adevărate apar și fac să vedem că totuși, nu e totul în zadar. Un

Îți amintești, noaptea aceea în care stelele rătăceau bete prin întuneric, martore ale unui viol cosmic - „carul mic îmbrățișat cu calea lactee” - cu blugii rupți și suta de votcă cumpărată

viața ne mângâie, încet, pe creștet, ca un părinte de duminică, despărțit de familie pentru nepotrivire de caracter. în timp ce îl înjurăm pe Harry Potter că ne-a furat copilaria și a

mi-aș smulge singur, coasta nepereche și mi-aș face femeie nouă, dar mi-e tare teamă că ar ieși după chipul și asemănarea ta iar închinatul la idoli e interzis prin legi scrise pe

îmi amintesc primul nostru blestem dezlegat. miroseai a toamnă târzie, a nisip de clepsidră rebelă, scurs în sens invers acelor de ceasornic plaja era o mare de timp în

mi-ai încolțit în grădina sufeltului scăpându-mă de parazitul mugure al plecării ce roade, roade, lăsând în urmă drumuri între certitudine și îndoială, ca niște riduri ale memoriei. Timpul

poemul meu de dragoste ți l-am șoptit odată, în timp ce mă insinuam printre clipele tale de luciditate. ți l-am tatuat pe ventriculul stâng iar o vreme chiar l-ai purtat la vedere, mândră

Joi, 13 mai 2004, ora 18.00. Centrul Multimedia Dramafest Tg. Mures, Bastionul Macelarilor din Cetatea Medievala Tg. Mures. Intalnire literara a Cenaclului din Turn. In program: lectura