Poem tatuat pe ventriculul stâng

mi-au placut versurile acestea, Laurentiu:
\"în timp ce mă insinuam
printre clipele tale de luciditate.\"
mai apoi, insa, ai scazut din intensitatea poeziei.
in final, treci de la poemul tau, la poemul ei, de fapt de la ea la tine, ah...m-ai zapacit.(glumesc doar pe jumatate)
de ce nu ramai tot la al tau? cred ca ar fi sunat mai bine ca:
\"vers alb
în vers alb,
întotdeauna
cu final neașteptat\"

e doar o parere.


cu tot binele,
Dana

Intr/adevar, ai dreptate in ceea ce priveste intensitatea poeziei care scade fara final. poate pentru ca am scris/o dintr/o suflare,,,
uite ca am incercat o \"mica mare\" modificare privitoare la aparteneta poemului. cum ti se pare acum?
Cu mare drag,
Laurentiu

much better!

desigur, e doar parerea mea si-ti multumesc pentru ca ai \"bagat-o\" in seama.

cu tot binele,
Dana

de ce sa nu ascultam de prieteni cand iese treaba buna. sincer, suna mult mai bine acum, dupa inca o recitire. Chiar daca am schimbat oarecum adierea aceea de orgoliu masculin din final, intr/o declaratie frumoasa. sau, cu atat mai mult (legat de \"Chiar\")
cu acelasi drag,
Laurentiu

Va sa zica asa, domnule coleg, scrii poezie de dragoste.
Varsta iti permite, sensibilitate ai. Este chiar una bine cenzurata si filtrata. As adauga ca stilul tau e de o simplitate cautata , dar nefortata, o simplitate tonica si, nu de putine, ori revalatoare.
Mai mult nu te laud, ca sa nu se interpreteze, dar ritmul pulsatiilor interioare de aici ma indeamna sa te mai citesc si sa masor si eu curgerea fluenta a timpului in ritmul unor preocupari ce-ti fac cinste.
Pe curand

multumesc tare mult pentru cuvintele frumoase. mai multe nu cred ca e cazul sa mai spun, ar fi de prisos.
va mai astept prin \"Raiul meu e ocazie\".
Cu drag,
Laurentiu