carte de identitate
mai mult decât codul numeric personal mă apasă locul și data nașterii în sala de triere a bolnavilor vieții numele nu mai contează, doar numărul de fapt, spitalul e un fel de
prin cârciumi nu mai umblu de mult
prin cârciumi nu mai umblu de mult, pânze mari de păianjeni au crescut prin colțurile separeurilor în care stăteam adineauri cu viața la masă ba mai spuneam eu un poem, ba mă bătea ea peste
untitled 2
*** nu mai pot să fiu masca ta de oxigen din care tragi ca dintr-o țigară în spasme regulate, aerul tău necondiționat, globulele tale roșii sau albe, somnul tău de frumusețe a
autoportret (cu înger păzitor)
m-am născut în zodia cuvintelor orfane le-am adoptat unul câte unul, până au început să vorbească de la sine sunt mai orgolios decât Dumnezeu, de aceea, îngerul meu păzitor e
dimineți mutilate
e prea devreme pentru noi suntem prea necopți în starea asta de larve incubate la generatorul de iubiri virtuale, de parcă dragostea ar fi un fluture avortat printr-un zbor două aripi ce
Untitled
e ca și cum tăcerile s-ar fi unit într-un cuvânt, liniști lângă liniști, țipete mute, asfixiate de puterea cuvântului. singurătățile își țin una celeilalte de urât cu fiecare
pur și simplu
dimineața a început cu un zâmbet (și astfel, din textul ăsta nu are cum să iasă o poezie pentru că poezia, vorba lui Ștefan*, nu o poți scrie cu burta plină, urmărind „Pilowbook“ la DVD –ul
de ce nu am mai băut o bere cu îngerul meu păzitor
mi-am sunat îngerul păzitor să-l chem în oraș, la o bere, părea destul de reținut de problemele cotidiene ale Raiului, cică ar fi înregistrat altcineva Raiul la OSIM și cere despăgubiri
grunge
rândurile astea le scriu acum, când am rămas o pată uitată pe lobul tău paretal. știu că sună puțin a la Cărtărescu, sună chiar orbitor de postmodernist dar corpul meu s-a transformat de
Inbox(3)
Motto: “Creșterea în oferta de PC-uri va fi mai lentă în 2005. Distribuția de PC-uri va fi mai lentă pe plan mondial în anul 2005, dar va prezenta totuși o creștere de 9%
Supergirl
azi, îmi ești parcă, mai dragă, cu zâmbetul acela complice de copil prins la borcanul cu miere, te inventez fiecare minut, îți cresc aripile cu care, știu asta, vei zbura de lângă
Poem despre blugi rupți și o sută de votcă
Îți amintești, noaptea aceea în care stelele rătăceau bete prin întuneric, martore ale unui viol cosmic - „carul mic îmbrățișat cu calea lactee” - cu blugii rupți și suta de votcă cumpărată
Poem obscen
mi-am pus în cap să plec o lună la polul plăcerii, să prind blestematul ăsta de „Punct G” și să îl storc în interes personal de orice geamăt care mi-ar putea ridica adrenalina la un nivel
de aș fi fost măcar, un kinder cu surprize
viața ne mângâie, încet, pe creștet, ca un părinte de duminică, despărțit de familie pentru nepotrivire de caracter. în timp ce îl înjurăm pe Harry Potter că ne-a furat copilaria și a
Coasta din mărul discordiei
mi-aș smulge singur, coasta nepereche și mi-aș face femeie nouă, dar mi-e tare teamă că ar ieși după chipul și asemănarea ta iar închinatul la idoli e interzis prin legi scrise pe
Vama Veche a sufletelor
îmi amintesc primul nostru blestem dezlegat. miroseai a toamnă târzie, a nisip de clepsidră rebelă, scurs în sens invers acelor de ceasornic plaja era o mare de timp în
Post Scriptum la un Deja Vu
mi-ai încolțit în grădina sufeltului scăpându-mă de parazitul mugure al plecării ce roade, roade, lăsând în urmă drumuri între certitudine și îndoială, ca niște riduri ale memoriei. Timpul
Poem născut prin cezariană
când m-am născut, asistentele alea de la maternitate, - cu zâmbetul lor complice de femei care știu cum stă treaba cu nașterile astea prin cezariana gândului - mi-au dat un manual de
Poem tatuat pe ventriculul stâng
poemul meu de dragoste ți l-am șoptit odată, în timp ce mă insinuam printre clipele tale de luciditate. ți l-am tatuat pe ventriculul stâng iar o vreme chiar l-ai purtat la vedere, mândră
Poem despre timp și uitare
“There\'s a house with no door and I\'m living there; at nights it gets cold and the days are hard to bear inside. There\'s a house with no roof, so the rain
stranie coincidență
mi-ai încolțit în suflet precum un sâmbure de adevăr. ai crescut cu fiecare ploaie de gânduri căzută peste câmpuri de speranță. ai înflorit și asta se vede pe fața mea. în toamnă,
crud
astăzi, vreau să trăiesc măcar între șapte și nouă, până mă termini ca pe o cafea povestită la un fum de țigară, (apropo, iarba început să crească din nou) iar apoi, îmi decizi viitorul în
O zi ca oricare alta
era o zi ca oricare alta eram zei unul pentru celălalt, iar rugăciunile deveneau altare ale raiului nostru de ocazie. vedeam doar cearcănele tale, săpate adânc în memoria mea, ce mă
Pseudodeclarație de dragoste
numele tău e nemurirea din care beau în fiecare moment de rătăcire în extaz. cu tine alături, trupul meu e mai mult decât o roabă de pământ aruncat în groapa comună a sufletelor
