dimineți mutilate

așa e făcută viața. mai întâi e prea devreme pemntru noi, cum bine zici, apoi e prea târziu pentru noi. niciodată nu e prezent pentru noi, acum pentru noi.
mi-a plăcut,

de obicei se spune ca niciodata nu e prea tarziu. din pacate, de multe ori, pentru unele lucruri e prea de vreme. multumesc pentru trecere!
Laurentiu

si astazi ecou...
\"lăsăm răvașe scrise
cu stânga propriei noastre
neputințe\"

atat de limpede ai spus-o incat pare sentinta definitiva.
fara drept de revocare.

dana

P.S. o parere pentru ultima strofa, dar poti sa nu o bagi in seama. m-am gandit ca asa i-as creste intensitatea:

ne despart gesturile simple
tăcute mângâieri
ratate

dupa cum vezi, am ascultat de tine si am schimbat ultima strofa. intr/adevar, simteam si eu ca ceva nu suna cum trebuie. multzam fain de ecou!!! :)
Cu mare drag,
BaLaurentiu

ca bine zici, cam dur, original, adinc, poate stilistic se va cerne in timp....dar mi-a placut si evident mi-a amintit de cite si mai cite clipe in care ma ratacisem.....timpul ne domina orice masinarie am descoperi.....si poate ca e bine asa....

Timpul...acest martor tacut al departarilor dintre noi.
multumesc de trecere!!!
Laurentiu

Ce noroc să te numești Blaga, zău ! Sau nenoroc, depinde! Să trec însă la subiectul poemei de mai sus. Nu am citit comentariile, e posibil să se fi spus despre cât de fluture se vede poemul dincolo de coconul în care șade deocamdată simțirea. Curgea lui e lină și, mai ales, onestă. Și mai cred că uneori forța expresiei unui poem stă în însăși capacitatea lui de a-l vorbi pe cititor, de a-l face să se găsească pe sine, undeva, la poale de vers.
\"Devreme\"-le și diminețile mursecate îl închid în cerc de sens. Îmi place acest poem pentru că mă aflu în el (autorului nici nu i-a trecut prin gând, sunt convinsă ! ).

Mai ales onest și deschis simt acest poem, netrucat, aproape lucid, aproape trist.

Prietenesc,
Livia

Ei, ma bucur ca poemul meu iti sugereaza simplitate. este exact ceea ce caut eu si nu reusesc intotdeauna. :)din aceasta cauza uneori sunt...\"aproape trist\". :)
cat despre numele meu, incerc sa uit posibilele conotatii, dar e tare greu, pentru ca Blaga este favoritul meu si asta nu pentru ca si pe mine ma cheama asa.
Cele bune,
Laurentiu

m-a rascolit titlul si mi-a placut continuarea...mai multe s-au zis mai sus...
un mic semn de apreciere...
ilinca

Cred că \"devreme\" sună mai bine decât \"târziu\". Dar dacă le mai adaugi nenorocitul(a se înțelege etimologic) de adverb \"prea\", atunci treburile se complică, forțează puțin \"prea\" mult și de aceea diminețile par \"mutilate\", poate și serile par la fel, cine știe...
\" ostentativ,
lăsăm răvașe scrise
cu stânga propriei noastre
neputințe\"

\"Ostentativ\", sună a revoltă împotriva propriei stângăcii cu care scriem răvașele acelea, probabil pe aripi de fluturi, sau în podul palmei, incapabili apoi să ne recunoaștem scrijeliturile. De aici neputința, de aici \"prea devreme\", căci zborul nu este încă destul de cizelat, larva nu e încă fluture, mângâierile sunt ratate, noi nu suntem noi...
Plăcut.

mi-a placut acest poem al instrainarii, cand timpul este prea tanar sau prea putin pentru a ne putea cuprinde,
cand gesturile simple nu ne recunosc,
intotdeauna gesturile simple, ne pot apropia sau desparti, daca in ele nu ne recunoastem, diminetile noastre sunt mutilate, la fel si visele...
imi regasesc clipe din viata ratacite pe-aici
Anana

sa vedem... iubire neimplinita.. clar, e pentru o ea, cunoscuta doar intr-un plan al.. scrisorilor.
idee obisnuita scrisa totusi in cuvintele potrivite.

Ilinca, multumesc pentru apreciere!
Ruxandra, ma bucur pentru \"placut\"
Anana, clipe ratacite avem peste tot dar le regasim destul de rar.
Adina, clar e pentru o ea dar mai mult decat \"planul scrisorilor\"

cu drag,
Laurentiu

da, fascinante asemănări deși, trebuie să recunosc spre rușinea mea, că abia acum o citesc pentru prima dată, reușită
poate mai puțin \"generatorul\"

concluzia trasa: oricum, tot devreme este, nu? :)