iulian cimpoeșu

Mi-e rușine să mă întorc spre voi după atâta timp (pierdut). Am naufragiat pe unul din pustiurile realității și mi-e greu să găsesc o plută-metaforă să răzbat cu ea printre valurile stârnite ne

o virgulă de lumină închidere de paranteză neprihănită și de sensuri acest crai nou pe care-l urmărim live pe cnn-ul cerurilor ce transmite gratuit numai pentru nopțile sufletului care privește e o

salopeta nopții e sufocată de sânge de cozi de stele de praf de lună insinua(n)te prin nările sufletului care-ți mestecă privirea în cazanul nevăzut al bolții la intersecțiile

\"Într\'însul găsise poporul românesc cea mai curată și mai deplină icoană a sufletului său: cinstit și harnic, răbdător fără să uite și viteaz fără cruzime, strașnic la mânie și senin în iertare,

rătăcirile mele sunt vii te chinuiai să sapi misterul cu târnăcopul științei verticalizându-i adâncimea (cât) mai departe de taină adevărul se naște din rătăciri te credeai cavalerul

te-am întâlnit înspre bara tonurilor târzii ale timpului meu erai eroina unui striptease al simțurilor maltratate de-o unică trăire te dezgoleai de tot de mine aruncai veșmintele la

te privesc în virtutea dreptului constituțional de a te dezveli de nuanțele serii a propos seara ta nu este pe calendarul înserărilor pentru/prin(tre) care (să) mă înoptez te privesc în

soarele și-a lăsat barbă neagră de nouri poartă doliul răcorii desozoniza(n)te peste frunți căci vine ziua Domnului, este aproape! către seara sentimentelor grindină pe muntele venus peste

file/open când ne aveam scoteai adevărul din sâmburii sufletului și-l înlocuiai cu clona minciuna să nu-ți mai adulmec urma ispitelor select all/copy/paste all in my heart treci prin mine trec

(5.05.1946, Udești, Suceava – 1994, Suceava) „… un nostalgic fragil, cu himera adolescenței în priviri, un imagist volubil, cu ecouri romantice în auz, un liric suav, cu veleități amânate” –

în chilia sinelui idei teomantice divorțează-nspre ele răsucindu-se dureros ca bradul iubit posedat de topor înmormântat în efemeritatea caselor noastre și înmobilat dérèglement de tous les

miroase a asfalt de câine a hoit de ciment miroase prin parcări plouă-n sudoarea mașinilor și cariile motoarelor îți revarsă stomacul pe alei buncăre se plimbă de mâini lăsându-și ca melcul

repede mai treci prin timp și trup viață prin adolescența trupului meu te-ai plimbat de-un curând ce devine-n curând curând – trecut trecut viitor – trecut … prin pubertatea sufletului tot

umblam cu luna după mine o căram așa și-n spatele oaselor și-n retină și mă urlau lupii tăi de sâni mă lătrau sfârcurile-ți mușcă-mă striga prin toți milimetrii colorați diavolul din privirea

spui că ai tenul curat ca-n reclamele tv dar nu-ți vezi cicatricele psih(opat)ice pe care numai eu am lipit plasturi de mângâiere dincolo de cioburi mincinoase de oglindă să te vindec(i) spui

zeii își sorb cafeaua în fiecare dimineață stau la taifas și se amuză se tot amuză noi privim zațul rămas pe ceașca cerului și zâmbim sibilinic crezându-ne conchistadorii cerurilor și ai

se plimba pe aleile dicționarului călcând iarba crudă a cuvintelor pe care le strivea, le dezbrăca de idei obligându-le să se prostitueze metaforele picuraseră urât mirositoare odată cu

mi-ai sfârtecat cuvintele cu cuțitul tăcerii - ruginit de gânduri năuce - ai luat fiecare bucățică și-ai azvârlit-o pe cer un nor doi nori treizeci și cinci de nori mi-au acoperit soarele -

o petală de iubire din ierbarul calendarului 21 Mai – 21 de petale de dragoste - o floare de urări o floare de bine o floare din Elene pentru Elene să (ne) trăiți pentru a înverzi și