ispită în ispită

ispititoare versuri, mi-a placut patima din fiecare cuvant, constructia, si mai ales finalul:
\"dezbraca-ma de mine si te vei privi
ochi in ochi
trup in trup\"
Anana

ispita in ispita

iubesc ispititorul/ispitele, sunt pătimaș, așa că pe tărâmul acesta nimic străin nu-mi e... e de fapt dezbrăcarea sinelui pretențios de frac și tratarea sinelui nepretențios ca entitate, ca sine al aceluiași sine.
mulțumesc de (departe) trecere...
Iulian

N-aș contesta nici o clipă \"munții de patimi\", zdruncinați de ispita de a fi peste fire, defrișându-și terenurile ca să-și iscodească rădăcinile.
Emergență agresivă.
M-a lovit plăcut imaginea lunii dusă pe spate și \"milimetrii colorați\". Forțat mi se pare doar \"sutientul gândurilor\", dar așa mi se pare mie, ceea ce înseamnă aproape nimic.
În fond, ispita de a-ți fi tu ție însuți atinge și gândurile. Mai ales pe ele.

sutienul era o piesă indispensabilă, pentru ideea în sine de a purta sau nu sutien, de a fi sau (mai ales) a te arăta mai pudic sau mai puțin pudic.
mulțumesc mult de trecere, te-am citit în continuare, dar n-am avut timp (inspirație) să te comentez.
drag mult,
Iulian

,,umblam cu luna după mine / o căram așa și-n spatele oaselor și-n retină / și mă urlau lupii tăi de sâni\"...mă opresc aici din a te cita, dar nu din a remarca întregul strigăt al poeziei căruia i-am spus( și mi-a spus):,,touchée\". Poate pentru că de o vreme și eu port luna în trup și-n suflet și-mi urlă patima a regăsire simțind-o la fel de pribeagă în miez de zi...
Și mă gândeam...cum ți-ar părea... ,,îmbracă-te cu mine și te vei privi...\"(neuitând că asta presupune asumarea instinctivă a dezbrăcării de sine).
Cu mare drag de aflare,
N.

în (de)cursul firesc, sigur asta ar fi urmat, chiar și off topic (îmbracă-te cu mine). m-ai simțit, mi-ai dedus mișcările, m-ai citit...
tare mulțumesc, să-mpărțim luna,
iulian