George Bacovia - in memoriam

Frumos demersul tău. Bacovia mă fascinează și pe mine prin atmosfera inconfundabilă a poeziilor lui. Tu încerci să reiei niște motive. Am impresia că unele lucruri au rămas încă nedescoperite și că tristețea târgului de provincie ne marchează mai rău ca o boală. De fapt, nu știu dacă e chiar tristețe, mai mult o angoasă. Astăzi, din păcate, Bacovia există mai mult ca o etichetă.
La sfârșit te întreb, nu cumva este \"in memoriam\"?

consider că poeții veritabili trebuie pomeniți cât mai des, cu atât mai mult la ceasuri aniversare, chiar dacă nu e vorba de naștere ci de trecere în absolut.
merci de trecere și de... observație. probabil dormeam, când am pus noroiul ălă acolo.
drag,
Iulian

,,atâta doar că neștiut de nimeni
în lume nu te pierzi. ci spune un cuvânt
crispat de nervi, să intre în pământ
să-l ud și să răsară pretutindeni. ``

M-ai lasat fara cuvinte, Bacovia este poetul sufletului meu, ce frumos i-ai scris, multumesc.
cu drag - Lory

Bacovia e poetul tuturor celor care se simt ori s-au simțit singuri. si eu m-am simțit adesea condus de versurile sale, mai ales în adolescență. mă bucur că (încă) putem să ni-l amintim.
drag,
Iulian

Citat:
\"Dintre poetii a caror tensiune de comunicare a atins pragul extrem al suportabilitatii emotive, in ordinea poeziei romanesti, Bacovia este primul.\"
\"Pe Bacovia nu-l citim decat ca sa ne aducem aminte de revenirea anotimpului adolescent inchipuit in mii de feluri, in atat de multe feluri, cati cititori are. Si in atatea posibile alte feluri \" ... \"cati cititori va avea pana la sfarsitul acestei limbi in care a scris.\"
Nichita Stanescu.

Nu plange, priveste cum ninge afara,
Asculta, ninsoarea palpita, e vie,
Nu simti cum din sfintele ceruri coboara
Bacovia si in noi reinvie.

Multumesc ca mi-ai adus in minte Bacovia intr-un mod atat de inspirat.

Sunt adolescent si stiu ce inseamna singuratatea... incepe ca un joc, prin melancolii repetate si te aduce la o stare nervoasa apasatoare... Prin Bacovia, paradoxal, poti sa depasesti aceasta stare; prin faptul ca te recunosti si ca te ajuta sa realizezi introspectii in propriul subconstient, unde se dezvolta aceste stari, poti sa te autodefinesti si sa te autodepasesti...
Sper sa vedem si pentru alti autori astfel de omagii frumos realizate!!!

Iulian, frumoasa si pioasa aducere-aminte! Felicitari! Bacovia este unul dintre poetii mei preferati, il recitesc cu voce tare, pana aproape de vizualizarea fiecarei imagini.

Largo- G.Bacovia

Muzica sonoriza orice atom...
Dor de tine, si de alta lume,
Dor...
Ploua:
Durere fara nume
Pe om...
Toti se gandeau la viata lor,
La disparitia lor.
Muzica sentimentaliza
Obositor,-
Dor de tine, si de alta lume,
Dor...
Muzica sonoriza orice atom.

Multumesc pentru clipa de respiro!
Porte-bonheur

Mă bucur că am reușit să-l (re)aduc lângă voi pe Bacovia. Mă bucur că am fost citit, că, datorită vouă, Bacovia n-a mai fost astăzi la fel de trist.
drag vouă,
Iulian

E crud acest verde inspre noi urlind a ploaie si plum, e cruda uneori iarba crescind spre moarte lăsând doar poezii inegalabile. E curd detinul locuințelor lacustre și e crudă sorta aici pe pământ, unde avem de toate: \"și noroi și stele\".
Fain poemul și faină re-amintirea, Iulian. Te citesc cu incintare.

Drag, Ela

Bine ca se gandeste lumea la Bacovia, care, desi, odihneste in sicrilele de plumb va mai trage o geana la noi, la cel care inca il mai citim, si-l preamarim in acest fel...
Ca pe multi altii, si pe mine Bacovia a fost un fel de alinare a singurtatii si a durerii in momentele pesimiste ale vietii si inca mai este.
Iti multumesc ca l-ai comemorat cum se cuvine, ca pe un invingator!

nu-mi place ca ne aducem aminte de el doar in momente de singuratate. am ajuns sa-l, si sa ne inveselim ? nuu, e prea mult.
Sunt lucruri care nu pot fi trecute doar in revista; cred eu, ca nu poti spune : da, mi-a placut, il citesc atunci cand sunt trist, ma ajuta. si apoi uit de el, pana data viitoare. nu e ca \"muzica\" ce se vinde azi, un cantec suna, altul face zgomot, pe acelasi album. e unul peste tot. Este . il citesti sau nu-l citesti. chestia ca-l citesc atunci cand am nevoie sa vad materie cazand, sa ma ingan cu un lamento, mi se pare de un egoism dat la maxim.
da\' imi place o chestie, aceea ca nici el nu ne vrea:
\"nimeni, nimeni, nimeni
cu atat mai bine -
si de-atata vreme
nu stie de mine\" Rar
probleme nu are el, ca vede totul intr-o cadere continua si cu un sfarsit sigur si irefutabil, ci noi pt ca pendulam. el da o solutie, poti alege sa o accepti sau sa o respingi.
pt mine :
mi-e in sange imaginea asta a lumii despre care nu poti sa faci nici o ironie. a fost inainte sa dau de el, sau sa dea de mine. i-a dat doar un contur, am castigat cativa ani.
sunt de acord cu ideea ca nu trebuie uitat, riscam sa-l descoperim insa sub un alt nume, si sa dam inapoi cateva zeci de ani. dar ceva sobrietate, n-ar stica. nu e vorba despre un sfant, sau despre Dumnezeu, e un om care s-a vazut si care merita cel putin respect; si nu doar : mi-a fost de ajutor si ma ajuta atunci cand sunt intors/intoarsa pe dos. si comentariul meu mi se pare prea putin. e trist sa nu poti certa pe nimeni, sa vezi ca nu poti indrepta nimic, sa auzi \"materia plingind...\".
una peste alta, imi place incercarea ta, Iuliane, se simte un soi de sunet plans, dar si mana ta.
cu drag,
Radu