Poezie
Supergirl
filă din Jurnalul Nefericirii - însemnări din închisoarea de zi cu zi
2 min lectură·
Mediu
azi, îmi ești parcă,
mai dragă,
cu zâmbetul acela complice
de copil prins la borcanul cu miere,
te inventez fiecare minut,
îți cresc aripile
cu care, știu asta,
vei zbura de lângă mine.
poate nu mă crezi
dar sms-ul ăla de ieri,
pe care l-ai scris în autobus,
porcăria aia cu “săaiozibună!tepup!”
și pe care tu nu dai doi bani,
sms–ul ăla mi-a schimbat ziua asta f...tă,
pe care aș fi scos-o din calendar
pe motiv de incompatibilitate
cu mersul stărilor mele.
o să îmi spui
că m-am trezit cu fața la cearșaf,
că nu mi-a căzut bine dușul cu apă rece
făcut în grabă să prind optul,
că m-am schimbat,
am de venit mai ursuz,
mai afectat de fiecare picătură de imbecilitate
căzută pe asfaltul “drumului” meu în lume.
îmi aparții,
așa cum îmi aparțin
toate prostiile pe care le faci
pentru că trăiesc din ele, de pe urma lor,
le disec, le analizez, le ador.
noaptea mi-a fost aproape,
m-a mângâiat pe creștet
cu fiecare coșmar
transpirat până la epuizare,
am împărțit în minute imaginea ta
într-un puzzle fără noimă,
împrăștiat o dată cu dimineața.
zeii sunt darnici cu noi,
ne lasă îmbrățișați,
respirând prin aceleași alveole,
să mâncăm împreună rahatul ăsta de viață,
pe care ni-l facem mai digerabil.
azi, parcă ești mai aproape,
rădăcinile ți le simt prinse
în plămânii mei însetați
de mirosul zilelor tale bune.
azi, firește, că îmi ești mai dragă
(din boxe urlă pentru a 25 –a oară Reamonn – “Supergirl”)
17 febr. 2005
003.606
0