Dar mă întorc

Aniela ( dau, în ultima vreme, numai peste nume frumoase ),

Țin să-ți mulțumesc, mai întâi, pentru apreciere și lectură.
Prin poezia pe care ai postat-o încerci compunerea unei imagini integratoare.
Speranța, ca un compus din ghemotoace de hârtie nu este o imagine rea. Buzele adormite în cuvinte refuzate, de asemenea.
Interesantă sugerarea spațiului interior vast realizată numai din prepoziții ( între, dedesubt, peste ).
Întrebarea din final pare ușor ruptă din context, până în acel moment intenția părând mai degrabă aceea a unei introspecții interioare apropiată monologului.
Pe curând

Multumesc si eu pentru comentariu cu speranta ca vor mai urma si altele la fel de contructive pentru mine. Ideea este aceea de monolog iar intrebarea din final mi-o pun mie insami. Nu prea mi-a reusit. Sa schimb cu \"strigandu-mi\"? Astept parerea ta.

Cu primavara la tampla,
Aniela

...conStructive...

Poate ar fi mai buna alta intrebare, Aniela...zic si eu. Intr-adevar, poezia curge fain si e placuta, dar finalul e putin straniu, ar merita lucrat.
Mai trec.
Daniel

M-am gândit la cele sugerate de voi și iată produsul final :).Parcă-i ceva mai bine.

Cu primăvara la tâmplă.

Eu l-as elimina pe \" cele \" din final.
E o părere, nu trebuie să o iei de bună.