Þigări, sânge și puțin jazz
În umezeala camerei răsună trompeta lui Nicolas Simion, ca un țipăt de disperare în mijlocul deșertului. Este ora la care, trăirile adevărate apar și fac să vedem că totuși, nu e totul în zadar. Un
0
0
ultima dimineață
În dimineața aceea, nimic nu părea să anunțe amintirea plină de și regrete ce avea să se abată asupra lui. Era o dimineață ca o întâmplare, iar soarele își făcea loc în cameră, printre panglicile
0
0
Bl. 13, etaj 4, ap. 13 sau o zi din viața unui pie
Mama spune că nu va fi nimic de capul meu și că, pe zi ce trece, regretă tot mai mult clipa în care m-a adus pe lume. Nici nu m-am obosit să îi dau replică și m-am închis în camera mea unde, mi-am
0
1
Toate cele 3 texte în proză sunt incarcate
