cioburi cu zaț de cafea

mutilat de cuvinte îmi crestez durerea în poeme cu vers alb înșirate pe sârma salturilor mortale fără plasă m-ai uitat acolo, la intersecția dintre două ploi: una – eșuată pe asfaltul din fața garsonierei tale plină de mirosul amorului urban, cealaltă - crescută sălbatic din înfrângerile noastre precum iarba rea. Dumnezeu ne-a dat cea mai grea pedeapsă să ne iubim