Pelerinaj

Dragă Dana,

citesc și tac, tac și citesc și poate mai spre sfârșitul comentariilor...

Plăcut emoționat,

iar te joci, Vasile:)
stii ce cuvant lipsea in poezia asta?
in titlu \"Pelerinaj indian\"
got me?:)

cu bine,
Dana

Sarbatorile ne-au imbratisat si au nascut in noi cuvinte.
Mi-a placut foarte tare inceputul:
\"Tai drumul prin pădurea cu maimuțe,
himere vechi agățate în copaci,
spre muntele templu.\" --> dupa mine, aici, ai descris exact societatea noastra.
\"La poarta curții îmi las gândurile desculțe.\" --> te eliberezi de tot ce poate fi necurat si intri cu sufletul deschis, acolo unde simti ca renasti: in casa Domnului. Frumoasa imagine.
Imi mai placu: \"Bătrâne pioase îngrijesc mărunte altare
de amintiri\", iar titlul e foarte bine ales.
HRISTOS A INVIAT, DANA!

Adevarat a inviat, Felicia!

Inca o data se dovedeste ca poezia odata postata spre citire nu mai apartine autorului. E foarte interesant punctul tau de vedere, Floris, sa stii.
Multumesc pentru cuvintele frumoase de la inceputul comentariului.

cu tot binele,
Dana

cititorul... comentariilor,

De data asta, Florina, cuvintele tale au fost un adevarat izvor de lumina. Si ma transform in licurici...

Adriana, nu stiu daca te-oi transforma in licurici sau cine mai stie..vreun greieras ascuns in iarba asta deasa, de nu ne mai putem vedea, ci doar auzi :)

cu drag de tine,
Dana

Pacat, Vasile, ca doar al comentariilor :)
(glumesc, dar eram curioasa in ceea ce priveste parerea ta la poezia asta)
poate te razgandesti.

aceeasi

florina, nu te supara, unica senzatie care mi-a dat-o poezia este de \"Lord of the ring\" in varianta \"Cartea Junglei\". Dar poate ma insel eu si sunt din nou acidulat. Poezia din pacate, nu are absolut nici un accent metaforic care sa te determine sa nu adormi pana la incheierea drumului. O melancolie sacra deja mult prea mediatizata. Atmsofera de basm este frumoasa totusi, dar parca tosusi...
Cu respect, Martin

Frumos mai vezi tu, Monica, frumos.
Te-ai rasucit usurel in jurul poeziei, pana ai gasit unghiul potrivit pentru a \"fotografia\".
Eu? eu nu mai stiu exact de unde am inceput-o, toate unghiurile imi apartin deopotriva.
Daca tu l-ai ales pe cel luminos, eu nu ma pot impotrivi :)

cu drag,
Dana

Martin, asa cum ii spuneam Monicai, e un alt unghi, asta din care ai privit tu.
Cine mai stie la urmatoarea rotire a caruselului unde o sa cada lumina?:)
Si stii, nici prin cap nu mi-a trecut sa bag aici Cartea junglei, despre Lord of the Rings, nu mai spun ca mi-e rusine, n-am vazut nici un episod.
E cu totul altceva, dar n-ar fi prima data cand te inseli.

cu bine,
Dana

cu siguranta nu ar fi prima data cand ma insel, din fericire. Nu? Dar acum ma simt mai bine pentru tine ca nu ai vazut LOTR, e pura pierdere de timp si bani. Si oricum a mea, era doar o umila opinie.
Cu acelasi respect, Martin

Martin, poate odata, cine stie, voi avea ocazia sa-ti povestesc ce am vrut sa fac in poezia asta si poate (din punctul tau de vedere, nici umil, nici spectaculos, ci doar al unui alt coleg de pe site, nu-i asa) atunci voi intelege eu unde am gresit sau cum as fi putut nuanta mai bine intentiile.

cu acelasi bine,
Dana

Florina, am tot citit poemul acesta al tau deosebit prin forta sa artistica, dar, spre rusinea mea, nu am inteles rostul randurilor nuantate. Daca vrei sa-mi spui si mie...

Silvia, tu stii ca nu explic prea multe din ce am vrut sa fac intr-o poezie. Dar , de data asta, pentru acest \"dar\" al tau, il intorc pe al meu.

Randurile nuantate au fost pentru inducere in eroare. Da, da :)..pentru distragerea atentiei de la ideile mai \"tari\" din preajma lor.
Am zambit.
De fapt nu inducere in eroare este expresia potrivita. Ci mai curand...le-am nuantat pentru a \"dilua\" taria ideilor de langa ele. E o explicatie. Nu inseamna ca e neaparat corecta, dar e a mea.
M-ai inteles? Daca nu m-ai inteles, e doar vina mea. Ca nu am reusit sa ma fac priceputa.
Multumesc pentru timpul pe care ti l-ai pierdut citindu-ma.

Dana

cred ca ai dreptate Dana cand spui ca astazi sunt putini cei care ofera. eu as completa si as spune ca, din pacate, sunt tot mai putini si cei care stiu sa primeasca.
cu drag,
Laurentiu

Ei!\"timpul pierdut\"! Ti-am mai spus ca te citesc, ca te urmaresc. Deci, ai evidentiat niste ganduri ale tale, pe care le-ai vrut strigate/rostite/soptite mai altfel? Eu ma intrebam daca randurile evidentiate sunt sau nu sunt niste citate si, imi era interesant de unde. Oricum, am avut ideea sa-ti spun ca ai putea constitui din ele inca o strofa, care sa fie ultima: am incercat si imi place cum suna.
In general, apreciez mult ca te straduiesti sa fii originala, chiar am impresia ca sesizez deja un efort sustinut si de un marcaj stilistic.
In ce priveste explicatiile, desigur, nu va pot cere sa fiti toti ca mine, deschisi, in aceasta privinta. Ma bucur insa ca printre autorii mei preferati exista si de acei, care nu se jeneaza sa-si puna in disctie creatiile publicate. Cred ca de aceea avem si posibiliattea de a dialoga aici, in subsolul poeziilor noastre, ca intr-un veritabil atelier artistic: nu doar sa ne complacem in complezente sau invers.

e interesanta sugestia ta, Silvia, cu o noua strofa, dar nu e in spiritul ideii mele din acest text, ma bucur in schimb ca esti deschisa unui dialog pe marginea textelor.
asta nu presupune insa, din partea mea, la a \"povesti\" ceea ce am vrut sa incheg in ele, pentru ca ar contraveni principiilor mele legate de poezie.
repet, pot discuta anumite neclaritati, dar pana la urma prefer sa las libera si cat mai obiectiva gandirea cititorului, fara a-l directiona cu explicatii suplimentare, tocmai pentru ca feed-backul este mai pertinent in acest caz si implicit, mai folositor mie, ca autor.

complezente? nu stiu ce-s alea.
nu pot insa sa nu pastrez un ton politicos si amabil cu cei care lasa un comentariu la poeziile mele, consider ca acest lucru tine de buna crestere.
evident, acest gen de replica nu il pot aplica celor care nu pastreaza nivelul discutiilor strict la texte.(nu vreau sa continui aceasta fraza, sper ca s-a inteles)

cam atat am avut de spus. deocamdata.

cu bine,
Dana

daca oferi...vei primi, Laurentiu. Mai devreme sau mai tarziu.
de fapt nici nu conteaza daca primesti.
important e sa oferi.
eu asa cred.

cu tot binele,
Dana

sau un pelerinaj in tine insati, ca intr-o jungla, pana la un loc numai de tine stiut, zic si eu:)

salutare!

zici bine, Mae, zici :)
pelerinaj in mine insumi, cu sau fara jungla :), o introspectie.

cu bine.
Dana

Planuri:
1. Poezia „materiei” și a rațiunii:
Tai drumul spre muntele templu pentru urcușul nepriceput de rațiune. Nu se mai văde dintre mestecenii albi se-ascunde în umbra stejarilor drumul e-o liniște sacră. La poarta curții bătrâne pioase îngrijesc lângă zidurile vechi frunți de pelerini cu aurul prafului sacru. Flori scuturate pe-o frunză de banan ofrandă de piatră neagră unei zeițe oarecare.
Punct comun: Astăzi sunt puțini cei care oferă.
2. Poezia „spiritului” și a credinței:
Prin pădurea cu maimuțe, himere vechi agățate în copaci, pe umeri port un glob de cristal prin iarba deasă a divinului. Nici cal, nici călăreț cerul e-aproape văzduhul născut, imaterial, se-ntinde incert. Îmi las gândurile desculțe, mărunte altare de amintiri înșirate ici-colo cresc liane cu flori violet ridicate timid. Ungerii din palma unei fete triste (TU) cumpăr petale de trandafir altarului sărăcăcios, bătrânele vise mă privesc, se miră și mă ating de parcă aș fi săvârșit o minune.
Punct comun: Astăzi sunt ăuțini cei care oferă.

Îmi amintesc, dragă Dana, că părintele Stăniloaie numea pe Isus „omul culminant”. Poate greșesc, e atât de ușor să păcătuiești prin cuvânt în „iarba deasă a divinului” încât, raportându-ne la limbajul divin, graiul nostru, din punct de vedere semantic, este similar cu cel al „maimuțelor”.
Poetul pentru tine este un hibrid („cal – călăreț”) desăvârșit în dragostea față de semenii săi. Un poet nu se poate desăvârșii pe sine, de aici și nevoia celor două planuri, decât în măsura în care se desăvrșește în ceilalți. Credința te purifică de păcate, Poezia transformă sensibilitatea unică, de factură divină, în sensibilitate universală. Dar, pentru a dobândi acest har, e nevoie să parcurgem „drumul către templul” un drum care vine din noi și merge în afara noastră prin neînțelegere și care, inițiatic, vine din afara noastră și merge în noi prin înțelegere.
Comunicarea de la om la om, în afara inițierii este comunicarea maimuță – maimuță. Adevărata comunicare este aceea care prin sinele ființei umane se poartă între creatură și Creator, între sine și Sine.
Sf. Maxim spune: „Ființa virtuții din fiecare este cuvântul unic al lui Dumnezeu”. EL vedea, prin urmare, în Isus ființa tuturor virtuțiilor.
Poetul nu ajunge acolo. Să susții așa ceva este echivalentul unei nerozii indiferent dacă este privită ca „blasfemie” sau nu. Însă, cu siguranță, este unul care se află pe drum, este unul care ajunge „la poarta curții”, „lângă ziduri vechi”. El vede și este văzut vârsta amintirii și a înțelegerii („bătrâne”) și dăruind celoralați sufletul său „închinat” creației și divinului „privește, se miră și atinge de parcă ar săvârși o minune.”
Mi-e sufletul prea plin să mai continui. Poate mai trec. Atât deocamdată.
Mulțumesc mult.

Cu drag,

sunt fara fara replica , Vasile.
mai ales la cele doua planuri, identificate perfect.

Multumesc. mult.

Dana

P.S.
si totusi.
si totusi mai e ceva ce ti-a scapat. putin.
nu, nu e corect \"scapat\". e vina mea ca nu am nuantat corespunzator.
oricum, sunt fara cuvinte.

aceeasi.

în ziua în care nu îmi va mai scăpa nimic, Dana, la ce aș mai citi poezie?
Dă-mi, Doamne, puterea de a înțelege din greșeli!

:(
nu asta am vrut sa spun.

in fine,
multumesc inca o data.
mi-ai schimbat ziua. sincer.

Dana