Florina Daniela Florea
Verificat@florina-daniela-florea
„"Să scrii poezii este ca a face dragoste: nu vei afla niciodată dacă bucuria ta este împărtășită." - Cesare Pavese”
Membru poezie.ro: aprilie 2003.
- rochii croite din umbre, care ne acoperă (sau ne descoperă?) viața , totodată dăruind viață celui care te privește (și brusc, înțelegi că viața nu mai e a ta ci e umbra care vine din ochii celuilalt)
- analiza unui trecut în care realizezi că nu ai spus ce trebuia, când trebuia, si tot ce a rămas nespus, a rămas ascuns în pumnii strânşi sau îngropat, abrupt, sub iarba grasă
- după o derulare molcomă, aparent resemnată, aparent bilant, vine ultima strofă cu un strop de optimism imposibil (totuși optimism) drum nepământean al sunetului eliberat de pământ, captiv în laţul florilor de lună, pe scara întoarsă a unui târziu
deși ușor (de citit), e greu înțelesul (de suportat)
Pe textul:
„Fugă cu oase mici pe retină" de Florin Andor
(exemplu: repetitia ”mă prefac/că sunt bine” - câteva rânduri mai jos ”prefăcându-mă că sunt bine”)
Pe textul:
„Supraviețuire" de Negru Nicolae
de la fel-penel încolo a trebuit sa recitesc versurile pentru a le descoperi cursul.
una peste alta, un poem care suprinde si promite
mulțumesc pentru cafea, Gabriela!
Pe textul:
„dimineață cu cafea" de Gabriela Szabo
p.s. i-un și v-om? - mă gândesc, poate e intenționată abundența de liniuțe dar nu reușesc să mă prind de ce
p.p.s. de supăra-te-”v-ei”, iertare, rogu-te, reveni-v-oi cu o batistă albă, promit
Pe textul:
„Ultimul duel" de Doru Mihail
Pe textul:
„Ursul jumulit de vulpe" de Doru Mihail
tristețe, ruptură și înstrăinare: pâinea de început, orgoliul - umbră întinzându-se palpabil pe pereți , desparțirea, pâinea de sfârșit - singurătatea.
recomandare pe deplin meritată!
Pe textul:
„alter ego" de herciu
RecomandatTrandafirașul o conștientizează, indicator al toxicității extrem de ridicate - un auto-diagnostic, aș scrie resemnat, pentru că într-adevăr, moartea nu e la alegerea noastră.
...și colivia, și amintirile negre pe care nu le putem uita oricât ar albi zilele, palmele vieții - ai scris și pentru mine aici.
las semn de citire, deși nu pot vindeca (nici măcar pe mine), ne mai rămâne amăgirea că rănile te fac mai puternic.
Pe textul:
„Miros de migdale amare" de Monica Mihaela Pop
(am cam lipsit, știu, vremurile, dar... daaaaar! )
Faine descrieri ale premiselor ai pus aici, Dorule, miez de miez ”aceste animale domestice ale gândirii”, așa că între E4 și E31 (ca parte dintr-o strategie de contractare de la un capăt la altul al unei zile anoste), bag iute un SUM și las un semn de cetire cu zâmbet amărui (o iluzie vesela - o evadare în poezie, amară în fapt că puține lucruri pot fi duse la bun sfârșit)
Ai dreptate cu acel mare poem - eu, una, am abandonat deja pe motiv că nu mai am timp, că voi muri în sala asta de așteptare pe care o mai numim și viață, caprele acelea de laborator au behăit atât de tare încât orice cuvânt mi-a rămas închis în acvariul din piept de teama că dacă le eliberez vor fi iarbă pentru rumegătoarele cu pricina
asta e, nu mai apuc să îl scriu (iar zâmbet, iar amărui)
scandalos!
Pe textul:
„un titlu foarte lung despre o anticameră construită din timpi de așteptare perfect aliniați, dar ținută în picioare de o răbdare atât de mică și de disproporționată încât aproape devine o formă de arh" de Doru Mihail
(nu am fost disponibilă câteva zile și am ratat pe Moș Nicolae)
Oricum, chiar pe drumuri fiind, chiar dacă pe seară, am tot deschis Radio Agonia și-am ascultat muzica aleasă de voi, și, uneori, poeziile, după cum era lista.
P.S. Nu știu cum s-a făcut, dar pe Ottilia am prins-o cel mai des (chestie de chimie, clar) :)
Pe textul:
„Făceți-vă ghetuțele, numărătoarea inversă a început" de Bogdan Geana
multumesc pentru semnele tale, le primesc cu drag și, deși poate că suntem mai înțelepte (mă îndoiesc în ceea ce mă privește), cred că a mai rămas prin cele suflete și ceva de odinioară, neschimbat, și încă scriem pe poezie.ro.
Bogdan, tu, Nenea Anton, Emilian, Claudiu, Alina, Costin...și cred că mai suntem, aproape o viață de cuvinte aici, pe Agonia.
Pe textul:
„minciună de poveste" de Florina Daniela Florea
Recomandatun text molcom și oarecum trist, ca o îmbrățișare a unui rămas bun pe care nu ai mai apucat să ți-l iei, însă după care au rămas regretele și visele, mult timp după
Pe textul:
„pe cine visezi să strângi în brațe" de Alina Manole
Ba chiar mă gândesc să îmi așez astăzi un zâmbet pe cuvinte și să recunosc: și eu sunt o fetiță cu chibrituri :)
Pe textul:
„Fetița cu chibrituri" de Alexandru Manta
O poezie care îmi spune că dragostea nu este doar trăire instinctivă, ci și comunicare, semnificație, lectură reciprocă, un mod aparte de a privi intimitatea.
frumos text, precum a zis si Ottilia.
Pe textul:
„Să ne iubim" de Monica Mihaela Pop
Recomandatși da, ”mă îneacă monroe/ mai râzi și tu”!
Pe textul:
„monroe" de enea gela
Recomandat...si totuși, mai e ceva aici, un ” je ne sais quoi”, dar care îmi lasă un gust amar si ceva furie prin vene
Pe textul:
„Hamlet și cubul Rubik" de Alexandru Manta
Multumesc, Doru, pentru ziua națională:)
Bogdan, pentru energia, și timpul, și pasiunea, și implicarea la Radio Agonia, ai toata admirația mea.
Sincer.
Pe textul:
„Ziua unirii" de Doru Mihail
Tot textul îmi pare e o calatorie iar finalul: respirația – esența rezilienței, modul cuvântului tău de a alina, de a continua, de a exista în pofida rănilor.
Pe textul:
„Respir" de Monica Mihaela Pop
Recomandatunde s-o opri - habar nu am, cert e că 0,7 poate însemna tot restul vieții, adică foarte foaaarte mult
sau foarte puțin
dincolo de joaca de mai sus (să mă ierți pentru asta), am citit o poezie tristă și caldă, ceasul dintâi, ceasul din urmă și între ele: viață
Pe textul:
„2,7 ceasuri" de Alexandru Manta
Recomandatși-ți mulțumesc!
(azi am fost răsfățată - prieteni vechi, scrieri noi, și iaca - amu și-un zambet)
ca de obicei, mă pui și pe gânduri (iar zâmbet) dacă m-ar întreba cineva ce fac de ziua națională, n-aș putea-o spune.
ah, nici în scris n-aș da
Pe textul:
„Ziua unirii" de Doru Mihail
