Clișee de lună plină

Mersul înainte se învață visând aripi

pe uitarea suprapusă, inversate până la orb,
nedvenirile se contractă
și scad în spații de întuneric.

Câte uitări ai, pornind din punctul “mâine”, cu viteza de treizecișiceva-de-ani/vise?

Un dus-întors cu discount numai pentru dus
firele albe nu ți le plătește nimeni
free până la crucea dintre sprâncene
doar sufletul.

Ipocrite bocitoare, speranțele stau adunate grămadă pe creștet și-așteaptă

Înțelepciunea e obolul dat nimănui,
fără dobândă, fără girant,
ofertă limitată, numai în viața de-apoi.

Sunt mute brazdele prin care mi se arde lutul

Cu fiecare aproape iubit ca pe sine,
sporesc beția vinurilor de sânge
din recolta viitorilor crucificați.

Cu drag,

Foarte frumos, Dana, imi place cel mai mult partea cu \"temerile - tocmite bocitoare\"!
Cu drag,
Daniel

alb-negru, conturul versului tau suprapune o alta lume, redimensionand nuantele in matca sperantelor.
tot o luna plina, nu-i asa?


Dana

Clisee, Daniel, zalude si ratacite, precum gandul aninat de cerul noptii...rotunda luna plina.

Plecaciune gratioasa cu zambet alb in batista, la buna-revedere :),
Dana

Initial nu simteam nevoia sa comentez acest text. Ceva s-a schimbat la a doua citire. Nu textul, ci subsolul.
Cu riscul de a o supara pe Florina, replica lui Teddy este mult mai puternica. Poate e o chestie misogina, (nu-mi dau exact seama) insa intre
Câte amintiri ai, pornind din punctul “ieri”, cu viteza de treizecișiceva-de-ani/vise?\"
si
\"Câte uitări ai, pornind din punctul “mâine”, cu viteza de treizecișiceva-de-ani/vise?\"
e o distanta de cateva regasiri, fie ele si masculine.
C.

Când eram mic, Dana, mă uitam mult în soare. După un timp, îl vedeam așa cum vezi noaptea luna, ca o gură de puț pe care o crezi o poartă către o altă lume.
Astăzi nu mai cred în astfel de porți și îmi pare rău. În plus, nu ar trebui să port în permanență ochelari fumurii pentru că sufăr de fotofobie...

Iartă-mi maniera de răspuns. Am \"tresărit\" numai la \"luna plină\" văzută de tine...

Cu drag,

Claudiu, nu-i bai.
Daca doar cateva idei zapacite au putut genera un vers mai bun, oricaruia dintre cititorii mei, te asigur ca nu m-as putea supara. Mai ales daca unul din ei a fost Vasile, pe care-l apreciez in mod deosebit.
Asa ca...e liber drumul :) comentariilor si-al poeziei.

Vasile, indirect, ti-am raspuns mai sus.
Comentariul tau ma lasa copilaroasa la o poarta stelara, incercand sa cresc, invatand combinatiile necesare pentru a o deschide.
candva.

cu tot binele, amandurora.