Dana Banu

\"Save or Cancel\"-un grup de tineri implicați activ în evenimentele urbane din ultima vreme au demarat acțiunea redeschiderii pentru o lună a Grădinii Capitol(situată pe strada Constantin Mille la

atunci am tăcut deodată soarele tocmai se rostogolea pieziș câțiva trecători își trăgeau după ei viețile goale decupate cu stângăcie dintr-un carton prea ieftin nu am murit și nu am trăit

Personaje: Bătrânul 1- poartă părul lung legat într-o coadă, barbă neîngrijită, cearcăne pronunțate Bătrânul 2- e identic cu Bătrânul 1 o femeie- vârstă incertă(între 30 și 40 de ani), înaltă,

pe la ceasurile 2 ale amiezii vino iar iubitul meu gingirliu să decupăm grațios păpădii și scaieți din anotimpul veșted încheiat corect la toți nasturii nu-ți fie teamă și nu te-ncânta prea

despre oamenii locului nu se știa mai nimic purtau dimineți închise la gît zile apretate și meloane albastre locuiau într-o țară a nimănui mereu aproape departe mereu între prima și ultima

floarea stâncilor umbra codrilor cine te culege noaptea pe răcoare soare când apune răscolind frunzișul piepturilor noastre flacără născând zburătorul negru urma când și-o pierde umedă privire

pentru el aș fi vrut să scriu ultima poezie de dragoste a lumii dar eram încă oarecum tânără încă iubitoare de bărbați cu suflet fragil bărbați cu priviri de noapte scânteietoare tandri

lui Oleg Garaz, cu aceeași frățească iubire pe care anii aceștia care tot trec nu o pot schimba Lumea își continuă mersul. Lumea aceasta care va trăi și după atît de sigura moarte a fiecăruia

cu siguranță voi muri într-o zi cu soare când plouă parcă e mai greu să te împaci cu formele incerte surâsul meu se prelinge pe sticla ferestrei închise să poți supraviețui propriilor

pe străzi imaginare trece uneori pierre băiatul cu zâmbet de arlechin intră apoi în micuța ceainărie rusească și lumina din jurul său devine o poveste întâmplată demult unii ar spune chiar niciodată

Când vii înspre mine se face liniște culorile se deschid prin întuneric inima se desprinde iese din trup tremurătoare luna e doar un alt semn deasupra orașului cu oameni de ceară aerul doar un

marile bulevarde cu toate luminile stinse șarpele alb al casei devenit acum doar un căpcăun plângăcios îi dau castronul meu cu cereale și lapte îi dau îngerul bibelou de faianță primit cadou de

ca mâine au să ne demoleze și pe noi dragule la 40 parcă începi să trăiești într-o cartolină sepia se face seară iei gramofonul sub braț deschizi umbrela aterizezi pe lipscani ai vrea o rochie lungă

nopțile porneam în călătorii lungi spre adâncul pământului ostile cetăți ne închideau în ziduri tristețea cum linia subțire a vieții din palmă tot astfel gândul ascuns în tăceri violet treceam

te știu privind spre asfaltul ud și lucios din țara aceea îndepărtată cu umerii aduși înainte a teamă un măr ionatan în buzunar și fără de mine eu trec prin Piața Lahovary cu eșarfă arămie și

sfâșiați orbi neputincioși în convoaie prelungi urcăm înspre lună ne-au pus cătușe ne-au ascuns în întunericul lor fără drept de apel fără nicio ieșire la mare acum e târziu și niciun semn nu mai

venea din sensul prea opus acestei lumi haotice și strâmbe un biet amarnic și firav bărbat creșteau în urma lui priviri păduri cadavre de doamne multe spre toamne câmpii bătuți erau cu grație