Poezie
lumina altui noiembrie
1 min lectură·
Mediu
nopțile porneam în călătorii lungi spre adâncul pământului
ostile cetăți ne închideau în ziduri tristețea
cum linia subțire a vieții din palmă tot astfel gândul ascuns în tăceri violet
treceam printre diminețile și serile oamenilor
cu masca de eter pe față și haina însingurării pe umăr zâmbeam inutil
semnele erau deschise magii vegheau pasul tremurător
cuvintele ar fi fost vii și strălucitoare în amurguri de ceară
de n-ar fi fost sabia aceasta a îndoielii
iată
ne ridicăm mâinile spre soarele
ajung până la noi acordurile unor muzici îndepărtate
stranii cercuri de ape ne înconjoară
nostalgie ascunsă în sipete de aur
să fim deci
prin lumina altui noiembrie
lamură tristeții
053.738
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “lumina altui noiembrie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/213542/lumina-altui-noiembrieComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DBmda...sincer, când mă uit la ce am comis aici îmi obosește gândul...cred că asta voiai să spui și tu...
mulțumesc pentru acest \"un semn\"(bre uln, mai găsește și tu, măcar pentru dana banu, acest fidel cititor al tău, o altă concluzie-rezumat, fie vorba între noi:))
aici e aproape seară, printre cuvinte la fel...
salut
mulțumesc pentru acest \"un semn\"(bre uln, mai găsește și tu, măcar pentru dana banu, acest fidel cititor al tău, o altă concluzie-rezumat, fie vorba între noi:))
aici e aproape seară, printre cuvinte la fel...
salut
0
DNnopțile porneam în călătorii lungi spre adâncul pământului
ostile cetăți ne închideau în ziduri tristețea
cum linia subțire a vieții din palmă tot astfel gândul ascuns în tăceri violet
(Dana Banu)
zilele pornesc spre inaltul pamantului
ostil everestul inchide livresc
toata stralucirea cuvantului.
dar am un speraclu. zambesc.
ostile cetăți ne închideau în ziduri tristețea
cum linia subțire a vieții din palmă tot astfel gândul ascuns în tăceri violet
(Dana Banu)
zilele pornesc spre inaltul pamantului
ostil everestul inchide livresc
toata stralucirea cuvantului.
dar am un speraclu. zambesc.
0
SPParcă ar fi o zeiță tristețea asta. Să ne închinăm ei apoi umili să ne ștergem pe piept de tăceri violet. Și apoi peste lamură să punem o flamură.
0
ascuns în tăceri\"
Aici mi-a placut poemul! este el trist trece prin el un
novembar si vesnica indoiala...
si ca sa repet spusele
poetei Dana... plec din el fluierand... e dimineata,
band o cafea trasnet, navighez printre poeme obosit...