Poezie
plicul deschis nicio scrisoare
2 min lectură·
Mediu
marile bulevarde cu toate luminile stinse
șarpele alb al casei devenit acum doar un căpcăun plângăcios
îi dau castronul meu cu cereale și lapte
îi dau îngerul bibelou de faianță primit cadou de ziua-noapte a mea acum 39 de ani aproape
îi dau ce vrea el numai să tacă să plece să nu-și mai fluture zdrențele chinuite pe aici
încă o dimineață la castel te citești în poeziile scrise de alții
rânjetul tău urcă munți străbate câmpii înoată în fluvii și oceane planetare
oameni fără cuvinte și degetele lor scârboase încleștate pe gâtul poeziei
nu-i desprinzi de acolo nici cu forcepsul sau cu dalta
carne de om tânăr sfârâind pe grătare în fața blocurilor românești atât de reale
prin ochii încercănați emo ai copilelor îmbrăcate în negru fără vreo noimă trec avioane
să nu tragi cu praștia-n ele au să cadă și nu e regulamentar permis
intră seara în zi cum marfarul într-o gară de lux
intră versul meu în tine cum cuțitul în pâinea cea neagră a muncitorului pe șantier
intră moartea în om și intră degeaba el a plecat de acasă
plicul deschis nicio scrisoare
doar plicul deschis și aruncat apoi la întâmplare într-un sertar plin cu epistole necitite
ascultă poezia în lectura autoarei
șarpele alb al casei devenit acum doar un căpcăun plângăcios
îi dau castronul meu cu cereale și lapte
îi dau îngerul bibelou de faianță primit cadou de ziua-noapte a mea acum 39 de ani aproape
îi dau ce vrea el numai să tacă să plece să nu-și mai fluture zdrențele chinuite pe aici
încă o dimineață la castel te citești în poeziile scrise de alții
rânjetul tău urcă munți străbate câmpii înoată în fluvii și oceane planetare
oameni fără cuvinte și degetele lor scârboase încleștate pe gâtul poeziei
nu-i desprinzi de acolo nici cu forcepsul sau cu dalta
carne de om tânăr sfârâind pe grătare în fața blocurilor românești atât de reale
prin ochii încercănați emo ai copilelor îmbrăcate în negru fără vreo noimă trec avioane
să nu tragi cu praștia-n ele au să cadă și nu e regulamentar permis
intră seara în zi cum marfarul într-o gară de lux
intră versul meu în tine cum cuțitul în pâinea cea neagră a muncitorului pe șantier
intră moartea în om și intră degeaba el a plecat de acasă
plicul deschis nicio scrisoare
doar plicul deschis și aruncat apoi la întâmplare într-un sertar plin cu epistole necitite
ascultă poezia în lectura autoarei
024.664
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 206
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “plicul deschis nicio scrisoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/1803810/plicul-deschis-nicio-scrisoareComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Îmi place că văd o oarecare agresivitate în stilul acestui poem, ceva nou care te atrage adânc în cuvinte și nu te mai lasă să pleci, un fel de ars poetica atât de sublimă. Nu am părți preferate din poem - el ca întreg e excelent, dar pot să zic că ultima strofă este superbă.
Din partea mea îți ofer 1000 de stele pentru acest poem, și galbene și roșii, mai mici și mai mari, ca apoi din tavanul nopții să curgă vise.
Cu plăcerea lecturii,
Marius