Semne închise

ți-ai notat după cum vedem o diferență de fus.e ca un simbol în care trecătorul trebuie să ia aminte.nimeni nu știe ce anume.de întors desigur că se întoarce.doar așa ne place să uităm unii de alții.un irlandez ar putea rosti cred demențial acest poem.într-o zi devin irlandez

Deschiderea semnelor nu e posibilă fără o aplecare studioasă asupra \"Bătrânului de la Far\", un ciclop cu veleități nostradamice anunțând viața veșnică.
A propos, Dana, ce faci? Nu mai știi ce mi-ai zis în Peninsulă \"Constantin, cred că e momentul să pun punct ciclului meu de poezii marine:)\". Well?:)

Cu drag,
Constantin

Florian, bucuroasă mă aflu de trecerea ta cu semne aproape irlandeze pe aici

Constantin, acesta este punctul:)

vă mulțumesc

...ca-mi place mirosul asta de \"cuvinte cu pietre de mare\". shi apa are stigmele ei, semne din care n-o sa moara (niciodata)...(\"spunea\").
fain

cu stima, blueboy

cornel ștefan, temele tocite, moartea poetului:)
tocmai priveam spre sertarul gol de idei, să vedem către unde m-or mai duce(pașii) cuvintele, să vedem, sunt și eu curioasă despre mine...

PS: despre munți am scris, despre mări am scris, poate am să scriu și despre câmpii dar ceva dar mai încolo, spre primăvară, când a da colțul ierbii:)

îți mulțumesc,

salut

ori scri cadavre de pescarusi ori pescarusi in putrefactie
cadavre de pescarusi in putrefactie e prea mult
in rest frumos ca intotdeauna in poeziile tale dana

voiam să spun despre cadavrele pescărușilor intrate deja în putrefacție, au un miros al lor care acoperă textul acesta...

am să mă gândesc în zilele următoare dacă sau, mai precis, cu ce să înlocuiesc

emirule, ca întotdeauna privirea ta vulturească atât de vie asupra poezelelor mele mă mai mult decât bucură

elian, asociez poemul tau de la tarmul marii cu muzica lui ennio moriconne... cu tipatul pescarusilor in fundal si soapte de iubire, unde se inchid semne se deschid altele, elian isi schimba estetica, orientarile, a pornit dinspre iarna in barca spre nicaieri iar corabia inspiratiei o poarta spre alte mari, spre alte zari... e o toamna eliana in poemul tau pregatind vara

katya, katya, cânt și eu ca un greier anemic pe chitara mea:)

cât despre anotimpurile lui elian, cu siguranță la vară voi scoate din buzunar niscaiva versuri despre crestele înzăpezite ale munților și temerarii lor alpiniști:)

întreabă veta cu priviri blajine
ai terminat cu poeziile marine ?

Dan Norea, chiar mă gândeam că ai să treci pe aici, de data asta ai adus-o și pe veta cea blajină, mai bine...un cititor în plus nu strică niciodată:)

veta nu este a ta
este doar a lui marin.
doar o virgulă lipsea
să ai un fan mai puțin.

poezia ta releva sentimente atat de profunde prin insasi simplitatea sa aparenta. \"lumina timpul cu o brichetă albastră\"... foarte frumos..

cu drag,
ionella

Dan Norea, mulțam de lămuritoarea revenire:)

Ioana, mulțumesc pentru apreciere și nu uit să îți spun astăzi \"la mulți ani!\":)

cel mai important lucru, la un poet, este abilitatea cu care reușește să creeze atmosferă. evident, cu ajutorul cuvântului. tu reușești deseori.

din păcate pentru mine acel deseori de care spui tu este întrecut de un \"uneori nu\" pe care eu îl resimt oarecum enervant de puternic câteodată, de aici și nemulțumirea mea constantă, susținută, față de textele mele...

faptul că ai trecut pe aici este un semn bun, îți mulțumesc

PS: și nu uia să fii fericit, astăzi e ziua numelui tău...la mulți ani, Ioane:)