înspre soare

Idilic. Cateva tablouri privite oarecum din exterior, cu o oarecare... melancolie? Starea e complexa, are cate putin din tristete, resemnare, spleen (oarecum), dubii, optimism, visare.

E si o rememorare, poate, o evocare. Textul e construit pe axa temporala, punctand atat trecutul cat si prezentul si viitorul in imagini semnificative una fata de cealalta. Asta incheaga strofele.

Interesant... mai trec.

... pînă tîrziu spre amurg vom străluci de singurătate
... vom înfrunzi arămiu
poate fi o spaimă prezentă în niște ființe ce acționează ca și cum s-ar afla permenent în fața unor oglinzi care le restrîng imaginea în viitor. Omul ține să fie văzut. E, dealtfel, un instinct derivat din însăși dorința noastră de nemurire. Ființa omenească și ceea ce o înconjoară trăiesc pe principiul vaselor comunicante. ... alte întîmplări ne desenează acum biografiile... O interpretare în altă gamă.

Dana,
Dacă ești cumva curioasă, eu cred că acesta este punctul forte al poemului:

\"alte întâmplări ne desenează acum biografiile
alți oameni de ceară așteaptă cuminți la rând
să intre în sertarul memoriei

nici nu știu de unde vin toate cuvintele acestea
și în ochiul cui vor rodi vreodată\"

E un poem bun, finalul însă cred că ar trebui modificat. Dar tot în manieră optimistă, m-am săturat de tristeți metafizice.

\"nici nu știu de unde vin toate cuvintele acestea
și în ochiul cui vor rodi vreodată\"

Dana concluzia poemului fierbe in cele doua strofe... insa nu sunt printre cele mai reusite... prima strofa este ...da este poezie... \" stau în somnul tău așezată\" acest vers imi place, tare imi place!
Am impresia ca aici poemul se rupe...

\"ne ia copilăria în brațe și ne duce spre casa ei primitoare
stăm la masă cu ea o privim în ochi și râdem
alte întâmplări ne desenează acum biografiile
alți oameni de ceară așteaptă cuminți la rând
să intre în sertarul memoriei\"

Este adevarat tot ce spui insa acel foc care mistuie se estompeaza... si parca este rupt de poem...
dar in final vreau sa spun ca poemul a ramas in mine rotund!



PS.\"pe străzile orașului nostru cel de toate zilele \"

Dana.. am uitat sa-ti spun ca \"VISUL\" m-a ravasit,,, acolo
existi... acolo esti o poeta in carne si oase scapand de orice complexe... tare mi-ai placut! Uln

Bogdane, interesant comentariu...mai treci:);

Gelu Bogdan Marin, te regăsesc apropiindu-te de textul meu cu aceeași înțelegere și blândețe ca de obicei;

Nicolae Popa, desigur că sunt curioasă, dacă nu m-ar interesa părerile cititorilor aș arunca în sertar textele acestea și le-aș uita acolo;

Liviu Nanu, e prima ta trecere prin pagina mea, părerea ta este una \"cu greutate\":), am să revăd într-una din zilele următoare finalul, fie vorba între noi, și eu m-am săturat de tristeți metafizice;

Uln(semn 1), doar căutări bătrâne, treceri, zile și zile, poezii și poezii;

Uln(semn 2), \"Visul\" este o altă poveste, o altă Dana Banu, aici e doar elian...

vă mulțumesc pentru aceste semne,

danule.. am intrat pentru prima oara dupa o luna si mai mult, iti multumesc pentru serviciile nemasurate pe care le-ai facut pentru mine...despre poezea...ce sa-ti spun \"călătorindu-ne tristețea printre cuvintele altora\" sa lasam tristetea deoparte\"dincolo de munți se aud oamenii trecând
ia-mă de mână și hai să ne ridicăm înspre soare\"

bine ai revenit, atât de apropiat mie cititorule:),
cu bucurie te regăsesc trecând prin pagina mea, promit că nu mă mai iau niciodată de tine:),
ave konig!:),

Dana Banu, curiozitatea a ucis pisica...asta vis a vis de profetii

Revenind la poezioara da, sa o disec asa cum imi place mie sa o fac si fara s adau calificative bun nebun bombastic fantastic. Evident ca se observa stilul tau exat pe imagine si culori. FIndamentul tristetii nu trebuie condamnat, asta este un unul din atributele primordiale ale unei poezii. Si mai ales in cazul de fata, decorul toamnei, universul aramiu indice intotdeauna o stare de tristete.
Acuma venind la micile chichite, iti voi spune unde, dupa parerea mea, le parataxezi inutil
matase - fosnitoare, stralucitoare, aici mergi pe doua proprietati ale matasii care se subinteleg, nu este nevoie sa le bagi pe gat cititorului, ar trebui sa-l lasi pe cititor sa le descopere dintr-o imagine subtil construita.
Vom infrunzi aramiu, o figura de stil aparent frumoasa, mie nu-mi place pt ca infrunzirea as inlocui-o cu o nunta(imbatranire) aramie, care sa arate parcurgerea timpului si ajungerea intr-un stadiu de iubire aramie.
Trecerea se face bizar de la cadrul autumnal la copilarie, nu respecti o succesiune fireasca, toamna-penumbra-copilarie mi se pare cam aiurea, daca il citetsi pe bacovia ai sa vezi ca isi mentine linia pana la capat, ar fi un bun reper mai ales ca apelezi la lumina cruda de toamna.
Ai si chestii frumoase, oameni cu ARIPI de ceara care asteapta sa intre in sertarul memoriei, am invocat aripile pentru a tarnspune dubla ipostaza inger-om, zbor-cadere, speranta-deziluzie.
La naiba cu biografiile alea, nu au ce cauta acolo, traseaza linia vietii, traseaza destine, altceva, nu ma lua cu biografii in poezie, mai ales intr-un cadru autumnal, care vorbeste de la sine ca o biografie poetica a unui autor cuprins de melancolie. Azi sunt generos si iti dau un 7.

eu sunt și mai generoasă, iată de ce, nu am să-ți răspund pe măsură,
consideră această generozitate a mea de astăzi drept un avertisment,
nu mă lua pe mine cu note, pisici și alte animale domestice, ai greșit femeia(ca să spun așa:))

\"pe străzile orașului nostru cel de toate zilele vom înfrunzi arămiu\"
\"alte întâmplări ne desenează acum biografiile\"
\"alți oameni de ceară așteaptă cuminți la rând\"

Revin la pagina ta dintr-o intamplare(si anume citindu-l pe Pessoa) si imi dau seama ca ceva din poezia ta a reusit sa exprime o parte din sentimentele si trairile care ma macina de ceva timp...Poate ca Pessoa nu e singurul punct comun :)
Inchei prin a promite ca ma voi intoarce.
De aici de la poalele muntilor,Maria.

iți mulțumesc pentru trecere și însemnare, desigur, textele mele stau în așteptarea cititorilor