elian tăcând

Mi-a dat senzația de micro-poveste voalată, curge frumos, fără poticneli.

este aici doar neputința unei poete care simte uneori că se pierde printre cuvinte sterile.

poezia ta mi-a adus aminte de poezia lui alexandru macedonski: noapte de decembrie. :)) parca are acelasi ton. titlul nu-mi place: elian tacand, mancand, stand, fumand, etc.
stii care este vers(et)ul de aur? Ioan 3:16. cauta si vezi ce zice. :) si se cauta nu in desert ci in biblie. :D oare ce poate gasi omul in desert? ce-a gasit si emirul? moartea?

Ioan 3:16
„Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat
pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa
nu piara, ci sa aiba viata vesnica.”

am căutat, am citit, acum tac...

EliaN înfige sabia în pământul acesta
se va naște cândva aici o țară cu numele ei
(Dana B.)

Se vor naște n țări pe terenul viran
EliaL, EliaM, EliaN...

Domnule Dan Norea, acum stând drept și judecând la fel trebuie musai și neapărat să vă spun că îmi înseninați zilele cu semnele acestea ale dumneavoastră, am să ajung să scriu poezele doar pentru a vă aștepta comentariile,
sincer, mulțumesc:)

\"cu picioarele sângerând a treceri sălbatice
cu haina prăfuită pe umăr și cuvinte înjumătățite\"

Iata-ma rostit doar in cateva cuvinte si inca mai mult...

\"în van pornesc pe cărările lumii pelerini spre locuri de
taină
doar neputință și tremur joc de transparențe și ape\"...

uln calatorul

se pare, prietene, că ne călătorim pe rând prin țări de cuvinte care ne macină sufletele, ce să mai spun, e multă pustietate pe aici, resimt și eu uneori, la fel ca tine, oboseala, chiar dacă semnele care vin dinspre oameni sunt bune, uneori deznădăjduiesc citindu-mă și mai că îmi vine iar să las pustiului toată scriitura asta care vine dintr-o altă vreme și nu știu către unde va duce,
tu, ca unul mai încercat în tainele poezești ești pentru mai tânărul de mine un poet din al cărui vers încerc să învăț,
mulțumesc, bătrâne, mă îndatorează trecerea ta,

\"...cu picioarele sângerând a treceri sălbatice...\" calator necalator trista si sangeranda esti astazi Elian, ca de fiecare data de altfel, in ultimil timp. De ce Elian nu cantzi despre frumoasa lume in care traim,(tu vezi cu siguranta frumusetile acolo unde altii nu le pot vedea)! Emilia spunea ceva de micro-poveste...voalata, eu cred ca tu, si cei din jurul tau traiesc o stare de gratie intr-un basm pe care tu il descoperi putin cate putin...
Cu drag...te sarutez

nu e prima dată că spun chestia asta dar...lasă, bre templiere, analizele despre ce și cum sunt eu personal și în familion și treci la subiect, respectiv poezeaua de față, despre basme și alte stări de grație, vezi că iar te alerg pe site de nu te vezi:)),
cât despre frumoasa lume în care trăim, se pare că îți lipsește cravata roșie de pioner,
salut și mulțam de trecere:))
(ca să zic așa)

Elian s-a saturat sa caute o tara inocenta si-a intemeiat-o, in tacere. Acum urmeaza sa cladesca, tot in tacere... (dar asta e din volumul urmator)...

Pana atunci, elian se asunde printe cuvinte... frumos, cu adevarat sublim. Poate ca nu ar strica o fantana tamaduitoare pe-acolo, pari sa fi parasita de puteri. Sublim si dezolant tablou...

nu e nimic sublim în dezolare.

țara inocentă există, într-o zi voi ajunge acolo.

mulțumesc pentru acest pahar cu apă:)

Cand am spus ca pari parasita de puteri, sper ca ai inteles ca nu ma refeream la puterea de a scrie! Doamne fereste.

\"tinere cititor al meu\"... Vai, de unde atatea etichete? Tineri sunt cei sub 40 ani, daca e vorba de perceptie si interpretare, zic eu. Sa zicem ca facem parte dine aceeasi (inca) tanara generatie :))

Revin eu,

având în vedere că e un site literar totuși chiar nu înțeleg la ce fel de puteri te-ai fi putut referi

despre etichete numai de bine

ar trebui să te bucuri că nu faci parte din generația mea, ai un avantaj:)

Uite cum zic eu... poezia este un culoar catre viata autorului ei. Asta e si textul asta. Spunand faptul ca esti parasita de inspiratie literara intr-o creatie literara declanseaza un cerc vicios, un Ouroborus (asa se scrie?) care tot papa din coada proprie, molfaind literatura. E o tema recursiva si inepuizabila. Asadar lipsa de inspiratie e sursa de inspiratie. Avand in vedere asta, imi poti spune ca esti lipsita de puteri.

Luand la nivel psihologic, pseudo-lipsa asta e de fapt generata de slabiciuni in alte segmente... incredere in sine, simt al implinirii, complexe, bla bla bla... intelegi ce vreau sa spun. Prin textele tale, pentru cititori esti jumatate literatura, un sfert persoana (cu personalitate) si un sfert parte a spiritului uman (sacru, metafizic etc). Esti mai transparenta decat crezi, textul asta e un mic virus trojan spre sufletul tau...

Scuza-mi aberatiile, insa incerc sa-mi dovedesc mie ca am dreptate.

nu ai dreptate

Scuza-mi insistenta deplasata (pe alocuri) atunci. Era cu umilul scop de a ma auto-educa...

O iau ca pe un \"cand o sa cresti mai mare ai sa intelegi\"...

am citit comentariile primite la poezeaua aiasta și dau cu basca de pământ:)

și tac!!

o poveste cu nume tacand intre cuvinte. tablouri desenate cu alte culori, in alte timpuri, un spatiu dincolo... si aici asteptand o rostire si un suflet. cetati medievale linistite si cuminti, intristate-n tacerea care asteapta izbanda. sunete de asfintit, ganduri auzindu-se dintr-o alta lume, cu oameni gonind alte sfere.
doar acolo istoria nu se repeta, ci asteapta. ramane in locul nelimitat si \"naste candva o tara cu numele ei\". noi o percepem in orizont, alungand-o, chemand-o, mutiland-o prin \"cornuri de vanatoare\".
... si povestea straina nu plange, \"cu picioarele sangerand a treceri salbatice\"...\"până atunci elian se ascunde printre cuvinte și tace\".
frumos

cu stima, blueboy

mulțumesc

tot cu stimă,
dana banu