Tranziție

transcendenta vietii si a mortii. un ciclu care se incheie la sfarsitul unui sentiment, al unei simtiri. poezie scurta dar foarte frumoasa. imi place genul asta. cu drag

nu numai gândurile mi se contractă, dar văd eu că și versurile...
Într-adevăr, am pus punct unei perioade, și sunt la începuturi de căi stufoase, de nici nu știu pe care s-o străbat mai întâi...
Înseamnă că poezia mea nu este criptică.

Citind versurile: \"O zi sunt copacul vieții/ în alta/ doar o frunză căzută pe pământ...\" mi-au venit fulgerator in gand versurile:
\"Eu nu-s decat o frunza
Cazuta pe carare
Pe care vantul soartei
O duce-n departare...
Si ce-ar putea sa-nsemne
O frunza mai putin,
Cand tot pamantul este
De-atatea frunze plin?\"

Textul este substanta pura, nu forma, lirismul merge spre pur si el, insa cred ca ar f aratat mult mai bine daca il dezvoltai... doar o parere. Oricum, frumos... imbini ciclul viata-moarte cu acela al starilor personale si al zilelor (care de fapt reprezinta vietile) dovedint multa siguranta si stapanire a cuvintelor.

Acolo problema este pusă altfel, cu tonusul împăcării și acceptării soartei...deși cam același gânduri... Nu sunt singurul om de pe pământ, ce să fac, mă preocupă ca și pe alții...

Dragul meu tu spui să dezvolt...
Eu mă gândeam să restrâng într-o Tanka...
Pentru o stare și mai pură!
Cu mult drag,
Mariana

care se înalță spre paradisul idealurilor artistice, o definiție a vieții, dar și un crez artistic...mi-a plăcut..

Îți mulțumesc mult pentru răbdarea de a mă citi.

Incerc sa vizualizez intamplarea in zona unei simbolistici pure cu trimiteri, insa nu reusesc sa decriptez suficient de bine partea cu roadele si axisul. Poate, daca refaci putin intreaga poezie, pentru a o face ceva mai viabila dpdv imagistic, ii poti aduce un plus, pentru ca finalul e reusit si cade bine dupa gestualitatea cotidiana ce ti se intampla pe parcursul unei zile, fictionale si ea, tu ranspunandu-te atat de sensibil.

Este un balans, între și între...
De aceea pare așa cum ai sesizat.