Acel ceva...
Cu primăvara
Fotografie proprie
Omnia...
Mi-ești aici cea mai apropiată cărare Mai vie ești decât orice viu al lumii vii Pasul tău are prea des o altă căutare Eu nu știu s-ajung, tu nu știi ca să vii. Și uite-așa amurgurile pline
Salca
Însângeră apusul ultimele clipe ale unei zile petrecute-n seară umbrele prelungi iară te-nfioară vrăjile pe baltă stau să se-nfiripe. Părul ei, cascadă verde peste ape corpul ei crescut în
Trezire
Port pe frunte crenele de gânduri nerostite Haina lunii noaptea o dezbracă Din nou mă-ndrept spre malul cu ispite Iarăși joc aceeași veche joacă. Arunc cu amintiri, fac cercuri mari în
Brigantina
Frumoasă, zveltă, cu alură de domnișoară impresionează zarea jucată a nu știu câta oară de nori. Lăsase țărmul de cu zori, a traversat întinderi mari de ape. Acuma, pe aproape fulgerele
Galera
Împovărată-n pântece de grei baloți spre zori, greoaie, se pune în mișcare. Pânze puține, mulți lopătari în jos. Tot oameni, dar - criminali sau hoți. Lanțuri la picioare sugrumă
Feluca
Din ciclul \"Ambarcațiuni\" S-a răzvrătit iar marea cu valurile-n coapsă, cu alge deșirate-n păr - umbre ca argintul de o furtună spun că este timpul. Pe creste,
În zori
singurătatea somnului. planuri de vise date peste cap la trezire pielea arsă de trăiri onirice se desprinde și construiesc o vilă din ea am acceptat propunerea papucilor făcută de
Sclipiri
Răsar gânduri a dor de ducă nu mai știu ce fac cu pașii de când un fântânar de stele mi-a adus cadou sclipiri
Iluzii
stoluri de cuvinte – amăgire porți de crez trântite margine de vatră scaldă cu patru anotimpuri uitări se petrec în piatră...
Doamna sezoanelor
În tonuri calde, simfoniacă, Cu pete mari și roșii de culoare Inundă în preludiu de savoare Simțurile toate le convoacă Ca într-un carnaval la Rio, toamna. Din tufele de
Maman !
Am sosit de la război! Hai nu mai fă ochii mari! M-am jucat de-a viața și de-a moartea în societatea în care m-ai învățat să mă preumblu cu o carte pe cap. În pătratul acesta să-mi spui unde
Tanka
În parc tandrețe Toamna puțin veștejită Se poticnește Într-un ram uitat verde De trăire intensă
Diluviu
Nu există întrebare, Nu există răspuns Merg pe drumul meu Un simț profound îmi spune: Sunt o ființă reală În această ploaie În care rătăcirea mea Nu întoarce filele calendarului
Poemul meu albastru/My blue poem
Etnie de culori
Popoarele de frunze vor să moară Dar nu oricum, ci ca-ntr-o simfonie În care vara coboară pe o scară De ROGVAIV, de calm, de armonie. Se înroșesc prea verzile frunzișuri Oranjul soarelui
Lutul din noi
Mă prind în focul tandru, mângâi lutul când spun că privesc, nasc o formă de dincolo Tu – taci… Eu înfloresc grădina simțurilor din vârful degetelor cu mișcări de v’nt, timpul naște
Cu prietenie
Cu tine am avut multe dialoguri în gând niciodată rostite niciodată bănuite de alții doar sinele știa despre ele. Tu răspundeai în tăcerea elocventă eu pășeam pe mătasea șoaptelor
Viața
Premiul Special al Fundației Paul Polidor pentru grafica si poezie 2005 V iața este fântâna Î n care scufunzi noaptea A poi T ot din ea scoți A ltă zi
Moartea pescărușului
Cu aripi frânte, zace pe nisip Un pescăruș de zboruri larg deschise Cu mirarea zugrăvindui-se-n chip Că-i sunt tăiate zările promise... Sparge marea din licori sideful Tărmul e balans de
Trăire
Apusul vine, sângerează-n mare Soarele și-a aplecat grumazul Pe orizont cinci pescăruși fac hazul Binedispun iubire și chemare. Malu-atinge perfecțiuni de vis Cu pași mărunți cutreier a
Herghelia
Mari, frumoși, coame de visare Galopul - un zbor spre veșnicie La malul apei tropotesc a poezie O cavalcadă în apus de soare. Cozile, fuioare lungi de spume Crupele - arcate-s în
În afară de moarte
Am trecut astăzi pe la farmacie, am luat o rețetă cu cash. Apoi, pentru că nu îmi place la bucătărie am mâncat undeva în oraș. Nu am grădină acasă așa că am cumpărat câte un fir din fiecare floare de
