Sclipiri

parcă sclipirile se transformă în pulberi de vis, așa ca un praf magic... nu știu cui să-i acord dreptul de a se desfășura primul, dacă desenului sau peisajului țesut de cuvinte care mi se dezvăluie acum în fața ochilor, pentru că ambele emană o putere sufletească, emoțională. parcă sclipirile se cern așa ca o ninsoare peste un tărâm oniric, amorțit încă...
emi

Nesperat de repede acest prim comentariu al tău!
Tocmai citeam pe ici, pe colo scrierile de pe site, unele cunoscute mie de prin alte părți și comentate pe acolo.
Cu tot dragul te primesc să visăm împreună.

Mariana

Apun doruri cu gând de revenire din fântâni împroșcând cu stele răsturnate din pașii care aprind cerul de fiecare dată când luna este dăruită spre jertfă zilei...

Remarc deosebitul fler de îngemânare între text și imagine! PreaFrumos!!!

Cu drag,
Constantin

Mulțumesc de apreciere, trecere și semn lăsat.

Cu drag!