bucur alexandra-emilia

miroase a primăvară în containerul ăsta râzi sunt atâtea lucruri neterminate ce par a se face pe fugă doar de s-or naște lăsate să râdă cu gura deschisă într-o parte ca într-o mascaradă rujul

În camera o sută doar valurile îneacă pereții, Îi răstoarnă, Efectul magnet al candelabrului în jurul căruia încep toate să se rotească Și apoi se lipesc și rămân așa o vreme Cu fața spre podea

„Paradisuri înșelătoare”, antologie de proză feminină, în care apar diverse generații, de la tinerețe până la muturitate , ajutând astfel cartea să cuprindă un număr mare de segmente ale vieții, de

De ceva timp Ioana s-a trezit brusc Cu apă rece picurându-i pe frunte Și cu mâinile de gheață puse la tâmplele ei Ca o menghină. Din lumea aia roz cu păpuși cu părul lung ca la emisiunea cu

Asociatia Studentilor Francofoni din Iasi organizeaza în perioada 10 aprilie-30 mai Concursul national de poezie în limba franceza \"Echos Francophones\". Îti place sa scrii poezii? Îti place

„ se uitase de mai multe ori la ceas” Am terminat de citit și cartea “femeia de duminică”, o carte efectiv fascinantă prin îmbinarea subtilă și totodată vizibilă a intrigii polițiste cu

Vei rămâne în lumea ta chiar dacă sunt atâtea mâini care trec prin piele, Trec prin simțuri ca prin ceață Și-ți ajung acolo unde te-ai ferit mereu să pătrundă o mână străină, La capătul liniei

Ionuț aștepta acum în fața magazinului „Măcelărie” ca mama lui să iasă cu plasele pline odată. O bătrână își lăsă plasele pe asfalt și se așeză pe bancă. - Câți ani ai tu? - Nouă. - Și o aștepți

Așa începea dimineața, o dimineață transcrisă pe o foaie volantă, o foaie răsucită și îndoită până la limita maximă. Prezent: Este septembrie 2003, ceața ne pătrunde până la oase prin carnea

Ioniță Borșan s-a născut la 7 aprilie 1919 în comuna Liești, județul Galați. După absolvirea liceului, urmează cursurile Școlii Militare de Ofițeri Jandarmi din București ( 1 septembrie 1939 - 10 mai

Pentru poemul ăsta Ai lăsat câteva ore pietrele în frig Și s-au întors când pe-o parte, când pe alta, Apele tremurau în timp ce pietrele crăpau, Poate era ultima oară când atingeai cu mâna forma

Sâmbătă,19 aprilie 2008, ora 13, Uniunea Scriitorilor din România, București, (Sala Oglinzilor) Lansare: antologia \'Înger și demon\', poezie contemporană feminină Această antologie

(...) Adrian se așează obosit pe o bancă. Parcă ar fi parcurs toate minunile lumii pe jos, cu talpa. E mâhnit, iar cerul înnorat i se apleacă pe umăr. Pe bancă se așează grăbit un om înfășurat

Nici acolo, nici aici, pe undeva la mijloc a rămas palma ta încleștată pe un măr stacojiu. Umărul drept atârnă ca o frunză de coaste. O înaripată se zbate în pânza vântului. Păcatul nu vine,

Aruncăm cuvintele în sus, spre cer, cad, se desfigurează, se tranșează și Se lipesc instantaneu de coli sângerii cu aracet (ce reușește să păstreze atașate două cuvinte) Tușul negru se prelinge